De ce Sfanta Fecioara Maria plange?!

Şi totuşi ne întrebăm de ce acest fenomen: statui, icoane ale ei care plâng într-un număr impresionant tocmai în ultima vreme? Motivul e simplu: pentru o mamă, lacrimile sunt ultima armă de care dispune, ele fiind de fapt arma cea mai puternică. E ceea ce se întâmplă în orice casă cu mulţi copii: copiii se cearta, se bat, sunt obraznici, neastâmpăraţi: mama îi ceartă, strigă la ei, îi bate. Degeaba! Copiii sunt din ce în ce mai răi şi mai obraznici. Când mama a epuizat toate mijloacele de a face ordine între copii, începe să plângă. Dintr-o dată copiii se potolesc, se liniştesc: lacrimile mamei i-au învins. Se pare că Sfânta Fecioară a epuizat toate mijloacele pentru a-i întoarce pe oameni pe calea cea bună: totul a fost în zadar. Acum recurge la ultima armă de care dispune o mamă: lacrimile.

Şi dacă ne punem întrebarea: ce produce cele mai mari suferinţe inimii de mamă a Sfintei Fecioare? Cine o face să verse cele mai multe lacrimi? Omenirea împietrită în păcate? Lepădarea aproape generalizată de credinţă? Imoralitatea care s-a revărsat asupra lumii? Ateismul, persecuţia sistematică a credinţei sub diferite forme la scară mondială, nedreptăţile, crimele, războaiele care devastează pământul? Catastrofele care se prevăd ca urmare a necredinţei şi a imoralităţii generalizate? Nu acestea deţin primul loc. Citind mesajele Sfintei Fecioare, deoarece aceste lacrimi sunt însoţite de mesaje, aflăm cu stupoare că cei care provoacă mai presus de toate suferinţe inimii sale şi o fac să plângă, suntem noi cei chemaţi să fim lumina lumii şi sarea pământului: căci atunci când cei chemaţi să fie lumină nu sunt lumină, lumea se scufundă în întuneric; atunci când cei chemaţi să fie sarea pământului sunt fără gust, mediocri, vicioşi, scandaloşi, imorali, nu mai are cine să conserve moralitatea: lumea intră în putrefacţie.