De ce suntem uneori atenti la mizeria vietii si ne plangem de ea si alteori trecem cu vederea totul si iertam mizeria?

Atunci cand trecem cu vederea e pentru ca altceva ne-a atras atentia, ceva frumos, ceva ce ne-a facut fericiti. Vazusem o poza, era impartita in 4. In prima parte era un om cu mult creier, care facea trimiterea la faptul ca gandeste mult, si arata ca era suparat. In a doua parte avea mai putin creier, deci gandea mai putin, si era mai putin suparat. In a treia parte avea si mai putin, si era aproape fericit, iar in ultima nu avea deloc era foarte fericit. Pana la urma, realitatea exista? Oare realitatea pe care noi o stim e adevarul? Atunci cand te uiti pe fereastra de exemplu, si nu vezi nimic special: asta e "realitatea" pentru tine. Cand de fapt poate avea loc o crima, sau un acciednt, sau un lucru bun in locul in care tu nu ai vedere. Cu cat gandesti mai mult, cu atat constientizezi ce se intampla pe lumea asta, cu atat vei deveni mai trist de "mizeria vietii". Uneori pur si simplu ne bucuram, punem accent pe ceva, cum ar fi dragostea, si ea practic blureaza realitatea. Alteori suntem mai ganditori...Pe scurt, daca vrei sa fii fericit trebuie sa treci cu vederea multe. Chiar acum cat ti-am scris asta, s-au petrecut atatea in lume, dar realitatea pentru mine a fost ca totul e bine si iti scriu ceva. Totul e atat de complex, extraordinar de complex, nu poti vorbi despre un subiect fara a deschide altele. Poate tine si de anatomia omului, sau de subconstient.Multe ganduri...