Unica mandrie din RO e proprietatea care o detin, o numesc refugiu in caz de forta majora (sa am unde sta daca apuc sa revin inapoi) in rest mi-e scarba la cate tampenii se intampla prin tara.
Ăsta e un fel de a ne întreba ce ne face pe noi să ne simțim vecini sau colocatari dacă trăim toți în același bloc?
Pentru că e locul unde te-ai născut, unde ai familia, rudele, casa bunicilor, locul unde ai copilărit, unde ai învățat, unde te-ai îndrăgostit prima dată, limba pe care o vorbești și în care gândești, prietenii, oamenii care vorbesc aceeași limbă cu tine, cultura, muzica ușoară și populară, taraba cu vânzătoarea de legume din colțul străzii, chioșcul cu înghețată din stația RATB, politicienii pe care îmi place să-i înjur, primarul hoț care face pe sfântul, polițistul care pândește din mașina ascunsă după un tufiș, și multe, multe, multe altele, care mi-ar lua toată noaptea să le scriu.
Și nu e vorba de mândrie și nici că se numește România.
Putea să se numească oricum. N-ar fi schimbat nimic.
MadaAwwr întreabă: