Astea da intrebari, dar poate asta e destinul. Si eu cateodata imi pun intrebari de genul asta. Numai bine!
1. -
2. Pentru că avem accidente de maşină, se deteriorează inima, dintr-un miliard de motive.
3. Huh? De unde ştii tu? Există şi multe incinerări sau ciopârţiri şi aruncări în ocean!
4. Eu nu cred.
5. Pentru că suntem curioşi.
6. -
7. Majoritatea nu putem pentru că nu vorbim aceiaşi "limbă". De fapt, animalele nu posedă limbaj articulat dar putem comunica cu ele dar necesită antrenament.
De fapt, animalele nu pot comunica cu noi decat prin gesturi care noi le putem descifra
Punem intrebari pentru ca nu ne multumim cu raspunsurile altora. Ei si-au descoperit adevarul si l-au notat. E decizia ta daca il crezi sau il cauti tu pe al tau
Nevoia de a crede intr-o fiinta/zeu superior s-a manifestat inca din neoletic cand oamenii aceia, prin picturile lor simpliste conturau imagini profund religioase. E nevoie de cineva care sa iti promita dreptatea suprema si mai ales atinge un punct sensibil in inimile ficaruia dintre noi:cei dragi care au murit.Prin institutia numita Rai el promite o reintalnire pentru vesnicie a oamenilor
Obiceiul ingroparii mortilor dateaza si el tot din neoletic unde se observa ca cei vii acordau o deosebita grija mortului.Il vopseau in rosu inainte de a-l ingropa in pamant pentru ca se credea ca rosul, culoare vietii il va invia intr-o alta dimensiune, unde isi va ocupa locul meritat intre strabuni
Cred ca dupa o viata intreaba in care ni se macina sufletul, meritam si noi o moarte