De ce un om care rade singur pe strada e considerat nebun sau care pur și simplu zâmbește, iar dacă plânge e considerat normal?

Pentru ca sunt nebuni aia care il judeca!

Poate pentru că tristețea e mai comună decât fericirea.
Poate pentru că oamenii nebuni de cele mai multe ori sunt veseli, nu triști.

Nu știu, eu una nu îi consider nebuni pe acei oameni.

Pentru ca un om sanatos mental, nu s-ar putea intr-o situatie ridicola in public si nici nu ar vorbi sau rade cu persoane imaginare.
Acest lucru este specific persoanelor cu probleme psihice, care vad si aud ceeaa ce isi imagineaza ei.

Cu zambitul este altceva, fiindca asta este normal tuturor oamneiilor calmi si linistiti, care sunt echilibrati mental.

E considerat nebun pentru ca este anormal. Ma refer la cel care rade singur pe strada. Nimeni nu rade singur pe strada fara motiv. Atunci cand un om rade, el in subconstient, se bucura sau se amuza de regula cu cineva langa el, cu cineva cu care ar putea impartasi acest sentiment. Nu ti s-a intamplat vreodata cand s-a facut o gluma, sa te uiti la cel care rade, si inevitabil, ai ras si tu? Nu pentru ca ti-a placut gluma in mod special, ci pentru ca ti-a impartasit cel care rade acea stare. Rasul este considerat un act ce se produce de regula mereu intr-un grup. Deci este anormal sa razi singur fara sa ai pe cineva cu care sa impartasesti aceasta stare.

La polul opus, este plansul. Oamenii cand plang sau cand sunt suparati, au tendinta sa se retraga/izoleze de restul lumii pentru reculegere. Cei care sunt depresivi de exemplu, ei mereu tind sa stea singuri. Asa ca atunci cand vezi un om ca plange singur pe strada, lumea deja stie din start ca acelui om i s-a intamplat un necaz si de asta nu e considerat nebun.

Pentru că râsul e asociat cu nebunia, plânsul e asociat cu tristețea, suferință, in Romania o tara lipsită de empatie plânsul este ridiculizat, romani sunt egoiști le pasa doar de ei, nu generalizam desigur