De ce unele persoane sunt atat de fericite si implinite si altele nu au cunoscut vreodata fericirea in adevaratul sens al cuvantului? Ii vezi cum merg pe strada plangand si suparati. Ma gandesc ca uneori Dumnezeu poate fii prea nedrept.

Am fost odata la Catedrala si am ascultat o predica. Ceva cu un orb. Omul este o bucata de lut, Dumnezeu inca lucreaza la ea. Omul acela nu era "terminat". Acel orb.
Insa a terminat de dacut lucrarea mai tarziu. Toate la timpul lor. Dumnezeu este corect cu toata lumea. Dar lumea trebuie sa stie cum sa avada lucrurile.

Pentru ca si-au creat o lume a lor cu care sunt multumiti. Acea lume poate pare de neinteles de catre cei care o privesc din exterior, insa pentru ei este perfecta iar asta ii face fericiti.

Creaza-ti si tu o lume a ta cu cine iti doresti sa fie in ea, si vei fi si tu la fel de fericita ca ei.

Daca acest "Dumnezeu" exista si era cu spun majoritatea tampitilor ( religiosii ) ca este bun, nu cred ca exista durere in lume. Zic si eu. Depinde de multe dar mai ales de tine daca ai o viata buna sau nu, daca esti trist sau fericit.

Pe aia tristi ii tine asa ca sa nu le fie mai rau dupa aia iar cei care o duc bine o sa aiba necazuri mai incolo

Iata un motiv: https://morgana1953.wordpress.com/din-ziua-de-azi/

Nu exista oamenii fericiti si persoane care poarta masti atat, cu toti suntem tristi si neam sinucide dar ne e frica asta e adevarul

Mie nu imi pasa daca religia exista sau nu. Totul depinde de mine. Nu am fost ajutata niciodata decat de Univers, el imi da mereu semne si sunt incantata ca sunt mai desteapta si deschisa la minte ca majoritatea religiosilor astora. Sa ma lase in pace, eu il las in pace. Daca exista, D-zeu ma va primi in rai. De-a lungul istoriei crezi ca umanitatea l-a cunoscut pe asta cu barba de sus din ceruri? Nein. E mult mai plauzibila faza cu zeii, si mai captivanta. Totul ar fi fost mai bine ca acum sa traim in era vichingilor, dar a aparut oricum cristinitatea. Ma rog. Eu sunt bine mersi fara sa ma rog si supun cuiva care 80% nu exista.

Fericirea si tristetea sunt irelevante. Fiecare om se naste si moare ca sa fie un pion in ciclul naturii. Uitati-va in jur si nu mai fi-ti rbi oameni buni suntem tot animale care stau aici sa formeze probabil un circuit viu. Mie imi place sa cred ca suntem o celula, de preferat o parte a unui nerv (universul seamana cu asta) si ca la un moment dat vom fi excretati de nu imi pasa ce.

Traiesc pe tema: "M-am nascut, asta e, o sa profit de inteligenta mea sa fiu mai desteapta ca voi"

toata "viata" asta eun joc simplu luat prea in serios de umanitate.