De ce unii oameni își doresc și râvnesc la ceea ce nu pot avea niciodată sau pe moment?
Și de ce unii încearcă cu tot dinadinsul să le intre în grații persoanelor care îi ignoră sau îi disprețuiesc?
Suntem incatusati de dorinte,de vise,alimentate de suferinta saraciei,a singuratatii, din teama de a fi refuzati, de ideea gresita ca ceilalti nu ne inteleg sau ca suntem mai buni si mai destepti decat ceilalti.
Din experienta mea pot spune ca, cu cat renunti mai mult la dorinte, cu atat esti mai liber.Invers,cu cat iti doresti mai multe, cu atat esti mai nemultumit, nefericit.
Suntem fiinte interdependente, simtim nevoia de validare, de apreciere.Sunt multe intrebari pe care nu ti le pot raspunde ceilalti, decat tu insuti cand esti doar tu cu tine intre 4 pereti care parca iti soptesc,unele voci te indeamna sa faci ce trebuie,altele sa faci ce vrei.
Trebuie sa alegem ce e bun,nu avem prea multe indicii dar e indicat sa iti folosesti si ratiunea,dar mai ales inima.
La urma urmei, daca tu esti multumit in sinea ta cu cine esti, nu mai conteaza ce cred ceilalti. Daca tu iti faci datoria fata de Dumnezeu, poate sa cada si cerul azi, nu ai pierdut nimic.
https://www.youtube.com/watch?v=EKd6RpX4vmE&ab_channel=CristianAlexandru
RăspundeAdica boala! Ca oamenii reglati nu sunt asa.
Răspunde Nu este asa, uite eu nu-s asa. Si nu doar eu, sunt oameni simpli care se bucura si sa faca un desen si atat, nu viseaza la cai verzi pe pereti.
Inseamna ca esti un om echilibrat si asta e un lucru bun,dar nu inseamna ca oamenii care au multe dorinte sunt bolnavi(nu neaparat). Majoritatea oamenilor sunt controlati de propriile dorinte,practic asta ne face nefericiti,nemultumirea de sine si cautarea continua a ceva si uitarea de a ne bucura de prezent, ideea asta e prezenta in foarte multe religii si filozofii, ideea ca daca ca doar renuntand la dorintele foarte arzatoare, poti fi cu adevarat fericit, pentru ca practic nu mai depinzi de ele in momentul ala, te multumesti cu ce ai si cine esti.
Pai exact asta e asa zis-a boala, dereglarea:
"nemultumirea de sine si cautarea continua a ceva si uitarea de a ne bucura de prezent"
Asa se manifesta, vezi ca nici tu nu iti dai seama de treaba? Juri ca e normal. De acolo vin acele dorinte aiurea care duc la nefericire, e capcana dereglarii, cam asta e job-ul depresiei sa faca, sa te faca nemultumit vesnic, sau ce dereglare o fi daca nu e depresie, e tot aia, ca tot efectul asta il are.
In momentul in care omu ala e in regula dispar acele dorinte absurde.
Pe mine nu ma int ce fac altii, eu ma bucur de ce am cat pot, sunt multumit cu ce am, imi satisface dorintele ce am. Sigur ca si eu vreau si altele, dar daca nu-s aia e, nu e problema.
Orice dereglare psihica la cap e inteligenta sa stii! Culmea, nu e ca o durere aiurea de picior si atat, se foloseste de mintea omului sa-l faca praf. Pe langa ca nu isi da seama omul ca are o problema, zice ca tine, nuuu e domne dereglare, e normal.
Fabrica ganduri, dorinte, stie exact cum sa te faca. Daca obtii acel ceva te intoarce, o sa zici "aaa parca nu e cum imi imaginam eu", si iar esti nemultumit. Daca nu obtii, juri ca ai fi fericit daca ai obtine! E jale.
Si nu le da alte simptome, asa ca oamenii habar n-au cat de dereglati in masa sunt, dar in masa sunt nefericiti, vor bani si iar bani si tot nemultumiti sunt, vor iubire, tine putin, trece si iar nu e bine. Si uite asa le trece viata. Daca umbla cumva sa regleze serotonina prin creier, se schimba situatiunea, dar asta ar insemna sa se prinda ca e o problema.
Cand depresia era mai sus mai acum ceva ani, eram asa, mereu voiam ce nu pot avea si mereu eram nefericit, nu mai puteam trai prezentul, exact ce spui tu.
Si prin anii 2000 sincer nu aveam alt simptom decat asta, nemultumire cronica, voiam chestii si tot voiam si nu aveam prezent, si nu stiam ce draci e, la multi ramane treaba asa si nu trece niciodata si mor nefericiti. Aparent paream okey.
Si m-am prins ca nu e ceva normal, eu mi-am dat seama, am inceput sa ma documentez, problema direct nu era discutata dar m-am prins indirect cand stiam ce face serotonina.
Incoa cand am fost ceva mai in ordine dupa ce tot am umblat sus la comanda si am mai reglat pe acolo, a cam disparut chestia aia.
Si chiar daca e natural, trebuie corectat! Nu e bine sa fie asa.
Ordonare:
După relevanţă
Asta e natura umana,hai sa nu ne prefacem a fii sfinti pe TPU,tu nu iti dori sa fii bogata,populara,mai frumoasa,sa fim sinceri,chiar daca ne mintim pe noi,cu toti am vrea, in absenta naturi umane am fii niste roboti atat, eu nu vrea corpul lui dorian popa si pe cate iubite are si ce vila are, sa ma joc cu chelutu, fiti sinceri, lasati ipocrizia asta
Răspunde
Să mă joc cu chelutu, ești dilau rău men. 
Sincer iti spun mie mi-ar fi rușine să ies din casa, daca as fi Dorian Popa pentru că am pus niste fetițe sa danseze pe scena. Si m-as bate singur daca as avea un asemenea zambet și corp, hatz hatz. Hatzzz
Eh, nu e chiar asa. Vor unele persoane si ravnesc sa ajunga medici desi stiu ca nu vor putea sa fie asta niciodata? Nu. Ca nu vor.
Legat de persoanele care ii ignora... este din cauza ca le trezesc interesul. De ce, cum, cand. Si si aici, difera in functie de cazuri. Nu este mereu asa.
Cu a dori ce nu poate avea, pot suspecta o depresie mascata pe care multi o iau de normalitate caci nu au comparatie.
Se cam stie ca deficitul de serotonina duce la asta, acel om e mereu nemultumit, si nu se prinde, zice ca RAY ca asa e natura umana. Nu e asa. Si faptul ca multi sunt asa, nu e o normalitate, daca multi sunt dereglati nu inseamna ca e bine asa.
Un om echilibrat chimic se multumeste cu chestiile marunte pe care le are si pe care le poate face, isi doreste ceva, dar daca n-are, nu e o tragedie.
Si in timp ce celalalt toata viata umbla dupa cai albastrii pe pereti si niciodata nu e multumit, celalalt se bucura de viata, si aia e, eu am comparatia si de aia zic, am trecut prin ambele stari.
O fi naturala starea asta, dar e patologica daca este. Daca e natural nu inseamna ca e si bine.
Si nemultumirea da suferinta, da disconfort, deci 1-0 pentru depresia aia, chiar daca nu se manifesta prin alte simptome, isi atinge scopu, sa te faca nefericit.
Daca ai ceva nu iti convine, daca n-ai ceva, iti doresti si ce nu poti avea, ca sa fi nefericit oricum ai da-o! Tare, nu?
Cu intratul in gratii persoanelor care ii ignora sau dispretuiesc nu inteleg. Din contra, evit acele persoane.
Din lipsa de maturitate ne dorim mai mult ceva ce nu putem avea și nu apreciem ceea ce avem.
1 intrebare.
Mai greu sa nu poti avea ceva niciodată, si e normal sa dorești și sa faci chestii ca sa abții lucrurle pe care ți le dorești.
2 intrebare.
Habar nu am. Eu nu încerc sa le intru in gratii nici celor ce ma prețuiesc sau au o părere buna despre mine. Deci, sunt total pe dinafară.
Poate să fie bine să râvnești la ceva ce nu poți avea pe moment, poți să râvnești și la un lucru relativ simplu cum ar fi permisul de conducere o mașină, dar despre ați dori ceva ce îți face bine cât și despre mijloacele obținerii acelor lucruri e alt subiect.
Cred că dintr-o speranță falsă, ei cred că o să facă cumva ca acea persoană să îi placă, să îi în apropierea ei, e prea vag ce întrebi pentru că pot exista mai multe situații.
De ce îi ignoră? De ce îi disprețuiesc? De ce ar vrea să nu mai fie văzuți așa?
Dar lăsând asta deoparte, rămâne dintr-o speranță falsă, speră dar degeaba, își pierd timpul, energia și nu o să aibă niciun rezultat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
