anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

De ce unii oameni nu sunt mulțumiți niciodată cu ce agonisesc, ba din contră, devin și mai zgârciți și mai acri în comportament pe zi ce trece?
Ca un exemplu: am un vecin care e căsătorit de vreo 25 de ani cu o vecină. El îi face toate poftele, o ține acasă fără să o trimită la muncă, îi cumpără de toate, e submisiv în fața ei, dar ea în loc să fie mulțumită, îi reproșează că și-a sacrificat viața stând alături de el, e urâcioasă cu lumea și predominant critică și invidioasă.

Răspuns Câştigător
| Mosotti a răspuns:

Pe exemplu dat, ea nu il iubeste, nu il suporta, si orice i-ar da si i-ar face el, ei nu ii convine, si nici nu ii va conveni, nu ca nu e multumita de ce are, ea nu-l suporta pe el dar profita in acelasi timp.
Pe de alta parte e are si caracter prost la general, de aia e uracioasa cu lumea.

La general, oamenii nu sunt multumiti si sunt zgarciti ca au gene defecte care le da gandirea asta dar si caracter prost uneori (ca poti fi nemultumit si zgarciob si fara sa ai caracter prost), ori au avut un mediu educational prost in trecut.

6 răspunsuri:
| mgtow a răspuns:

Inseamna ca e terminata aia, putoare inutila. Pacat de omu ala care e bun inconstient de ceea ce tine langa el, pun pariu ca l-a inselat daca il cearta.

DoarBogdan
| DoarBogdan a răspuns:

Pentru ca unele persoane fac asta. Pur si simplu big grin

De ce se intampla lucruri problematice? Pentru ca o anumita persoana sa invete ceva din asta (sau asta ar fi de dorit), pentru a evolua. Acea persoana care munceste, probabil a trecut prin mai multe lucuri, stie cum sa se comporte cu siferite persoane, stie ce sa faca, cand sa faca (sau cel putin asta ar trebui). Asta il ajuta si o sa il ajunte in alte viitoare momente.
Persoana care nu munceste si sta acasa (cea zisa de tine), nu a trait aceste lucruri, nu stie cu ce se mananca sustinerea, independenta si greutatile vietii (poate), in mare. Asa ca nu are cum sa evolueze.

Daca toti oamenii din lume ar fi fericiti exact cum ar fi acum, ar fi perfect dupa ei si nu si-ar mai dori nimic altceva... cum ar mai evolua? Ar ramane asa cum sunt acum.

Uneori este nevoie de anumite momente si persoane pentru a ne face sa intelegem cum stau lucrurile si pentru a ne defini ca persoane (adica sigur). Fara acele momente... nu este cam greu.

Eu am oscilat doar in jurul acestor momente. Sigur altii o sa adauge si altele, pentru ca nu este numai asta big grin

Seara faina sa ai!

| Celcestietot a răspuns:

Nu ar trebui sa ne preocupe decat de noi.

| anonim_4396 explică (pentru Celcestietot):

Eu vreau să știu de unde vine acest lucru d.p.d.v psihologic.

| siriusblack98 a răspuns:

Pentru ca astfel de persoane nu isi dau seama ce au si cat de mult au in comparatie cu altii. Si eu am fost acel gen de persoana. Si a trebuit sa pierd o parte din ce aveam ca sa realizez cat de mult am avut si totusi cat de mult inca am comparativ cu altii. Acum imi apreciez mai mult viata si persoanele din jurul meu. E pacat totusi ca trebuie sa ne lovim foarte tare ca sa realizam ce trebuie pretuit.

| Mosotti a răspuns (pentru siriusblack98):

Pai insusi faptul ca trebuie sa pierzi ceva ca sa apreciezi nu este deloc in ordine. Cum sa nu-si dea seama ce au?
Isi dau seama dar au probleme la cap si niciodata nu-s multumiti, se numeste deificit de serotonina ca aia da sindromul vesnicului nemultumit.

Tipa din subiect nu il suporta pe barbata-su indiferent ce ii dadea, acolo e problema, nu ca nu era multumita cu ce avea, era era foarte multumita.
Iar ca era nasoala cu lumea, este altceva, psihologic a dobandit cum am zis, de la parinti, educatie proasta, mediu urat in familie.
Pe de alta parte e si o componenta genetica mostenita de la tatal sau precis, ca fetele cam mostenesc caracterul tatilor dar nu toate.

Eu de ex am avut tot ce imi trebuie, bine, in limita posibilitatilor oamenilor de rand, mai ales familia care mi-a oferit tot, dar mereu sunt constient si multumit cu ce am, si doar un foarte mic exercitiu de imaginatie am facut si imediat imi dau seama cum ar fi fara, nu e nevoie sa pierd nimic.

De ex intr-o noapte m-am visat ca am ajuns intr-o gara dintr-o tara straina fara nici un ban in buzunar, nu se arata cum am ajuns, de unde am plecat ca sa nu poti sa gandesti sa te intorci cumva, deci nu e mare lucru sa iti dai seama, si doar daca iti imaginezi. Si cand imi imaginez sau visez, am si trairile asociate ca si cum as fi acolo.