Cred ca multi parinti au vieti foarte stresante, au multe ingrijorari la serviciu, acasa, probleme financiare etc. si nu mai au timp sa se gandeasca la asa multe chestii 'filozofice' ca noi, trebuie sa procedeze in baza a ceea ce simt pe moment. Ei au intentii bune dar facand parte din alta generatie nu au cum sa ne inteleaga la perfectie. De asemenea, din cauza experientei de viata mult mai mare probabil considera ca sfatul lor va fi mereu mai bun, chiar daca noi nu ne dam seama.
Copilul nu are discernământ până la o vârstă, un părinte care nu conștientizează asta e total iresponsabil. Un copil trebuie ghidat de cineva cu o experiență de viață care îi vrea binele și îl iubește, iar acesta e părintele. Desigur părintele trebuie să îi dea o libertate, dar până la o anumită vârstă adică până când copilul e în stare să își ia propriile decizii singur e complet necesar ca acea libertate să fie limitată.
Copii fiind mai exact intre ce varste? Eu cred ca ai vreo 25 de ani. Deasemenea cred ca nu esti la facultate, si cred ca nu lucrezi. Dupa cum vezi, sunt cam prezumtios. De cand stapanii de sclavi lucreaza pentru sclavi? Eu stiam ca e invers. Eu te apreciez, sa stii, te consider un poet, dar hai sa fim corecti, macar cand discutam, nu si in viata reala.
Ei zic ca au trecut prin viata si ca stiu ce spun si cum sta treaba cu anumite lucruri dar nu mereu este asa, sunt multe dati in care ei se inseala amarnic chiar daca nu vor sa recunoasca, nu toti parintii sunt la fel, si ei au fost copii candva, incearca sa ajungi la latura lor de copii.
Ei au crescut si s-au format dupa o anumita mentalitate, ei fac ceea ce considera ca este mai bine pentru copiii lor, nu sunt de condamnat. Noi la randul nostru vom creste si educa copii in functie de gandirea si personalitatea noastra.