In unele cazuri aceasta atitudine provine fie din copilarie, aici e interpretabil, unii ar spune ca din cauza timiditatii, altii nu, dar cert e ca in unele cazuri e o decizie luata mai mult sau mai putin voluntar in copilarie, pe baza unor ganduri de moment, pe baza unor emotii, pe baza unor experinte/trairi si uite asa treptat devine un obicei, o stare.
O alta varianta e sa apara in urma unor dezamagiri.
Acel moment cand te deschizi unei persoane, dar in timp iti dai seama ca ai gresit, ca persoana respectiva te-a dezamagit si incepi sa ai dubii daca merita sa o mai faci, iar daca o faci din nou, si se mai repeta si experienta, cu atat te inchizi mai mult, ca o masura de protectie.
Eu de exemplu de mic am evitat sa-i implic pe ceilalti in "problemele" mele, cand am dat de obstacole am incercat sa le trec singur, fara ajutor, nu ca nu as fi acceptat ajutor, sau ca nu as fi avut de la cine sa-l primesc, dar mai mult din dorinta de a nu-i dezamagi, sau poate din orgoliu, am preferat sa-mi tin problemele pentru mine, si asa am incercat sa le rezolv singur.
Iar acum, dupa ce a devenit asta un obicei, imi e greu sa ma deschid, imi e greu sa ma implic.
Desi uneori vreau sa o fac, de multe ori nu stiu cum sa o fac, e o situatie destul de dificila.
In opinia mea nu e ceva rau sa fii rece si indiferent, ba din contra in ziua de astazi e chiar bine sa fii asa, hiene gasesti la tot pasul, trebuie sa rezisti cumva.
Este un dar si un blestem in acelasi timp.
Poate sunt așa doar de fațadă sau poate au fost răniți dpdv sentimental atât de tare, încât și-au construit un zid de indiferența în jurul lor.
Totusi, n-ar strica sa fie mai rari oamenii de genul ala.
Atunci când primești prea multe palme de la viață/oamenii din jur, ți se face frică și de-o mângâiere. Așa că, construiești în jurul tău un zid de indiferență (un scut de auto-aparare)... care va fi sărit numai de cine trebuie. Uneori, este mai bine să păstrezi acel zid ridicat.
Cu necunoscutii e bine sa fie asa. In familie si intre prieteni cu siguranta e alta treaba.
Multi dintre ei nu stiu cum e realitatea, n-au avut contact cu ea, se inchid in cochilia lor si de aici reactiile lor asupra umanitatii. In viata e bine sa mai lasi si de la tine, sa fii mai sufletist, sa oferi chiar daca nu ti se da,, candva vei primi si inapoi/
Din cauza dezamagirilor primite din toate directiile.Este doar un fel de scut/carapace de exterior.
Nu stiu daca plictisitoare e cel mai potrivit termen.Dar oricum, nu ar fi o alternativa mai buna.De preferat e sa fie un echilibru.
Indiferenta* si nu, doar in majoritatea timpului si fata de majoritatea oamenilor.
N-am de unde stii cine merita si cine nu.Cel mai bine merg pe principiul ca majoritatea nu merita. Daca se dovedeste ca ma insel, asta e.Iar daca am dreptate, bravo mie.
Reci? Vezi sa nu fie morti. Asta ar explica si indiferenta.
Nu toata lumea e receptiva la toate semnalele lucrurilor/oamenilor din jur. Unii au mintea foarte incarcata, si nu mai reactioneaza la nimic din epuizare. Altii de fapt se abtin, ca sa nu strice dispozitia altora, exprimandu-si parerile proaste in legatura cu ei.
O generalizare atat de vaga nu are un raspuns exact.
Daca vrei oameni prietenosi, de incredere, carora sa le pese de tine, nu ii cauta "la drumul mare", ci in grupurile mai restranse (familie-vecini-colegi-prieteni).
Pentru ca asa trebuie sa fii pentru a rezista.
Daca esti bun cu toata lumea atunci la un moment dat cei din jur o sa profite de tine, o sa vada bunatatea ta ca o slabiciune si o sa ajungi prostul lor.
Obisnuiam sa ajut multa lume. Sincer, crezi ca isi aminteste cineva ceva? Oamenii sunt buni cu tine numai daca esti folositor pentru cauza lor. Din cand in cand, unii oameni pe care ii ajuti se si intorc sa se razbune. Da, am folosit cuvantul potrivit.
Exista insa si anumite persoane care se pot numi prieteni adevarati dar sunt destul de greu de gasit. Eu am avut norocul sa gasesc cativa.
Daca nu-ti pasa de cineva, atunci ce treaba ai putea avea cu acel om?
RAY întreabă:
anonim_4396 întreabă:
Mihaela024 întreabă:
Nimicul întreabă: