De ceva timp, mama tot zice ca vorbesc numai prostii cu colegii si vorbesc la telefon noaptea cu un coleg. Desi absolut nimic nu e adevarat. Nu pot sta nici 10 minute langa mama, ca mi-e frica sa nu ma intrebe ce am vorbit pe mess cu colegii, si nu pot sa-i spun ca nu am vorbit nimic ca nu ma crede. I-am zis de cateva ori, dar tot imi zice asa. Imi tot zice mereu : " Du-te si intreaba-ti colegii de cutare lucru, ca numai prostii vorbesti cu ei :, nu stiu ce are. Si urasc sa o vad ca nu are incredere in mine. Nu se poarta chiar mereu asa, dar cateodata ma intreaba sau imi zice niste chestii cu prostiile astea ( desi nu a specificat ce sunt "prostiile" ) de ma face sa ma simt foarte prost. Cum sa-i recastig increderea? Ce sa fac?

Sa vorbesti cu niste colegi si le zici ca sa vorbeasca frumos un timp, asa vede maicata cand vorbesti pe messenger cu ei si va crede ca nu vorbesti prostii.

Daca ai scris " recastig " inseamna ca ai mintit cu ceva daca nu mai are incredere Rabdare si nu mai minti

Pai,daca spui ca nu ai nimic de care sa-ti fie rusine,arata-i conversatia. Daca va avea ceva de comentat,incearca sa-i explici ca ce e pentru tine normal pentru ea poate fi considerat tabu,stupid sau pierdere de timp fiindca sunteti generatii diferite, si la un moment dat va trebui sa se obisnuiasca cu chestia asta, fiindca e parte normala din ciclul vietii.

Eu stiu un lucru nu iese fum pina nu dai foc.Nu sarea mama ta de pomana la tine, Stai si tu de vorba cu ea si te va lamuri.