Da, mereu am avut foarte mare încredere în oameni. Asta pentru că nu dau 2 bani dacă mă dezamăgesc sau dacă mint sau orice altceva. Am o limită, care de obicei e exact acolo unde lucrurile încep să mă afecteze.
Lucrez fără contract de muncă la un tip care mă plătește când are chef. Au fost perioade în care au trecut 4 luni până să-mi dea vreun ban, dar am continuat să lucrez pentru ca "aveam încredere" că o să-mi dea banii când o să vină în țară sau o să-și termine treburile de făcut. Am făcut asta pentru că puțin îmi pasa dacă îmi mai dădea sau nu banii. Lucrurile asta cu încrederea au o limită, cum am zis mai sus. Probabil dacă trec 5 luni și nu mi-am luat banii, n-o să mai lucrez acolo. Unde lucrurile devin serioase, în sensul în care îmi pasă și mă afectează, acolo e limita mea de încredere.
Chestia asta cu a fi precaut e o prostie. Mereu m-am deschis complet în fața oricui, dacă am avut chef și dacă lucrurile alea au avut vreo relevanță sau amuzament. Puțin mi-a păsat dacă a plecat imediat după, sau dacă am muncit 4 luni degeaba, în cazul de mai sus.
Incredede deplina nu pot avea in nimeni.
Dar sunt cateva persoane in care pot spune ca am incredere 99%.
Obisnuiam sa acord multa incredere celor din jur inante. Dupa o serie de experiente neplacute m-am lecuit de asa ceva. Cine se arde odata sufla si in iaurt se spune! Deci nu. In viata trebuie sa fii precaut.
chiftelutacrocanta întreabă:
deutzapusa întreabă: