O dată cu adolescenta apar si schimbarile de comportament si nu este nimic neobișnuit, te vei obisnui in timp dar daca simt ca asta te depășește poti incerca sa ceri ajutor.
Încearcă să vorbești cu psihologul școlii.
S ar putea să suferi de anxietate socială și depresie. Mergi la un psihiatru sa te diagnosticheze, asa iti vei motiva absențele si iti va da tratament anti anxietate si antidepresiv.
Buna! Hai sa conversam noi. Si mie mi s-a intamplat sa ma lase singura mea prietena, care aparent nici nu era. Parerea mea e ca daca te axezi mai mult pe invatamant, vorbesti mai mult cu parintii, bunicii, verisorii, in pauze iti faci temele sau exersezi pentru orele irmatoare, ai sa vezi ca nu trebuie sa ai prieteni sunt sa fii intr-o gasca. Prietenii te amagesc, gasca te poate strica, anturajul poate fi toxic. Bine, asta nu inseamna ca nu mai poti sta cu persoane, dar sa stii ca si eu sunt mai singuratica din fire, iar asta ma ajuta sa ma concentrez mai tare pe propriile obiective.
Tind să empatizez cu situația și vreau să comunicăm pentru că te înțeleg.
Mereu aveam interesul să ajut și să ofer persoanelor ce îmi doream să primesc. Așteptările mele prea ridicate erau sursa dezamăgirilor constante. Oamenii în general se comportă hain, adică pentru ei și nu pentru altcineva, își văd de interesele personale.
Dai vina pe tine prea mult, chiar crezi că doar tu ești vinovată? Mi se pare că ești doar o victimă într-o societate greșită în care trăim. Educația ei lipsită de dragoste, axată doar pe lucrurile materiale, aspect și nu pe valorile interioare.
Nu te-ai schimbat, doar sentimentele trecutului tău au fost acoperite cu altele negative. Ai nevoie de dragoste și înțelegere, vei descoperi că în realitate nu ai pierdut de fapt nimic, încă ești tu.
Un psiholog îți poate arăta și altă variantă, din care nu vei privi lucrurile așa drastic.
Niciodată nu am putut accepta situațiile cu care mă confrunt în totalitate si nu am putut cere ajutorul unui om specializat în deplin. Consider că și eu am o mare parte din vina si încerc să-mi asum asta pentru ca este un pas în maturizare. Dar totusi,în lumea asta daca nu arăți "beton " cum spun unii,daca nu ai bani și mașini de miliarde nu poti avea "prieteni". Încerc să mă apropi de persoanele care apreciază felul în care te comporți, felul de a trăi, cultura si activitatile comune si necomune, ci nu banii tăi, popularitatea si lucrurile artificiale. Până la urmă toți vom ajunge în momentul vieții în care vom mai dori cateva minute din viata si vom vrea sa dam timpul înapoi. Deocamdată învăț foarte bine si aș vrea să activez în domeniu baschetului dar nu uit de scoala pentru ca sunt conștientă că mă pot accidenta si nu voi mai avea ce face iar in ziua de azi fara carte ajungi pe drumuri.
Multumesc.
Sfatul meu este să nu trăiești cu teama că te vei accidenta, nici cu teama de părerile oamenilor. Unul care te judecă în realitate el este cel frustrat, omul fără probleme nu are motive de auto validare.
Chiar te încurajez să faci baschet, sport în general. Mișcarea fizică te va ajuta și la felul în care gândești. E într-adevăr trist că se judecă pe baza unor aspecte exterioare, dar nu putem schimba.
În esență contează ce spui, cum te exprimi și ce mesaj vei transmite. La maturitate, când mintea ne vine la cap o să ne dorim mai puțin un partener frumos și mai mult unul care să ne împlinească și motiveze.
anonim_4396 întreabă: