De la un timp m-am îngrășat foarte tare și mănânc fără control, chiar și compulsiv și simt un stres foarte mare și mă enervez foarte rapid și mă simt tot timpul nașpa...Atât fizic, cât și psihic. Nu mai mă pot abține deloc din a mânca, consider că doar mâncarea și fumatul excesiv sunt un refugiu foarte bun asupra mea. Îmi vine să plâng mereu și nu știu ce naiba să mai fac ca să trec peste toate astea. Am pierdut și oameni, rău îmi este mereu...Fac de la vârsta de 11 Acanthosis Nigricans, cum iau puțin în greutate și mi-e foarte rușine cu mine însămi, dar nu știu ce să mai fac. Tot timpul când mă apuc să fac ceva, fac o zi, doua, iar apoi mi se taie cheful de toate, pur si simplu. Sufăr mereu și nu am cui spune asta. Mă doare enorm. Ce să fac în situația asta?
Mulțumesc pentru răspunsuri!
Încearcă un regim de tip fasting, adică să mănânci într-un interval de 6, 7, 8 ore ceea ce vrei(cu cât e mai puțin și mai sănătos, cu atât mai bine), iar în restul de 16, 17... ore nu mânca nimic.Cel mai bine alegi intervalul ăsta atunci când dormi, de exemplu 8 ore dormi, iar alte 8 ore nu mănânci și în restul de 8 mănânci. Începi cu un interval mai mare în care poți mânca, iar treptat scazi acest interval.Așa se obișnuiește corpul mult mai bine să se abțină și tot așa treptat poți să renunți la chestiile nesănătoase, gen azi nu mănânc prăjit, mâine nu beau sucuri, poimâne nu mănânc dulciuri.Sigur că por fi acele cheat-days în care să nu te abții de la nimic, dar apoi e important să reiei ritmul. Cu timpul ajungi să mănânci mai natural, mai sănătos, să eviți ceea ce nu îți face bine.
Sportul trebuie să devină o rutină, chiar dacă e doar o plimbare o dată pe săptămână, o alergare sau câteva exerciții simple la început.
Răspunde
Aberezi!
Nu o să mă cert cu userul pentru vot, că fiecare are dreptul de a plăcea altceva și altcineva să nu. Dar aberezi, băi JoboMat.
Am ținut și eu prostia asta și e fix o prostie.
Cine are ca refugiu mâncarea, crede-mă că nici Dracu nu stă între el și mâncare.
Faza e că, de obicei la bulimie e grav, căci mâncarea e fulltime lângă tine, nu judecă, nu are pretenții și nu te ceartă, iar asta te face să o transformi în cea mai bună prietenie forever. Oamenii vin și pleacă, prietenia e rară, dar mâncarea e forever acolo, oricând oricum.
Așa că, mai ușor voi cu sfaturile voastre. Dacă nu ești bulimic orice sfat ai da, niciodată nu o să înțelegi dinamica bulimicului și iubirea lui cu mâncarea.
Răspunde
I-am dat răspuns câștigător pentru că la mine a funcționat un timp chestia cu Food-Fasting-ul și chiar slăbisem în jur de 28 de kg (de la 94, la 68 kg), dar din primăvară am început să pun înapoi pe mine și tot mai mult...Dar ajung la concluzia că tot hormonii sunt de vină, rezistența la insulină și boala polichistică și trebuie' să accept faptul că așa funcționează organismul meu, când pune, când scade din kg. Mno, fiecare avem defecte 
Păi vezi?! Acest fasting și toate aceste diețele, slăbesc ușor grăsimea, dar apoi o pun triplu și mai rău e că slăbește imunitatea în timp. Eu una am bănuiala că numai de la acele mini diețele sau înfometări + nedormiri nocturne, mi-a distrus forever tiroida. Hipotiroidismul meu s-a activat în anul în care mi-am dat demisia de la primul meu job, căci dormeam doar 2 ore pe noapte, căci făceam naveta, apoi de nevoie dând de permis, în perioada aia decisesem eu ca să slăbesc și să mănânc doar o dată sau de 2 oei pe zi sau făceam tot felul de tertipuri ca să slăbesc. Și slăbeam 2, 3, 5 kg, apoi le repuneam la loc, apoi iar dădeam, apoi iar puneam. Și uite așa, m-am trezit apoi că TSH ul meu a sărit de 5 ori de normal și că am dat-o în hipotiroidism. Așa că, am ajuns la concluzia că nimic nu e ajutător. Cel mult un stil echilibrat de viață cum spun toți, dar ca să ai acel stil, trebuie să fii și bine emoțional, ca să nu mai mănânci emoțional, să ai o viață plină ca să nici nu ai timp să mănânci, dar prin timp ocupat nu mă refer la muncă și stres ca apoi tocmai când vii acasă de la muncă să mănânci triplu de stres și nervi ci o viață bogată în pasiuni, în lucruri frumoase pe care să le faci și să te simți bine făcându-le și acele lucruri să simti că te înobilează, la fel să ai familie mare, dar și iubitoare, prieteni buni și suportivi, și abia atunci acel stil de viața echilibrat poți spune că-l poți respecta. Dar așa, doar încercăm, dar nu va fi și cu putere. Pentru că la orice durere ne vom refugia în viciul nostru, în plăcerea noastră și ne va costa da. Apoi toate aceste oscilații în timp va duce doar la slăbirea organismului, a imunității și evident von deveni vulnerabil în fața bolilor. Deci ideea de slăbit, în final va duce tot boli. Deci oare merită prețul?!
Bine, eu aici vorbesc de bulimici, bulimici, dacă totuși nu ești la extrema asta, sunt șanse să ții în frâu alimentația haotică și să-ți faci un stil de viață echilibrat și sănătos.
Da, aici chiar ai dreptate...Am auzit cazuri cum că după ce pierzi kg-ele prin Food-Fasting, există riscul să pui dublu sau triplu pe tine, față de cum erai înainte de Fasting, dar eu ma gândesc ca ar fi și din cauza hormonilor, care mi se dereglează mai non-stop. Iau anticoncepționale, dar mari schimbări nu vad, decât să am mai multă poftă de mâncare
) Dar poate e și că iau de puțin timp, deși boala polichistică o am de 4-5 ani sau mai bine.
La faza cu viciul, mdap. Dar dacă de exemplu tu crezi ca țigara te slăbește permanent, cum credeam și eu de altfel, e greșit, pentru ca oricum ai da și oricum și orice ai consuma în cantități mari, tot te îngrașă, și dacă nu te îngrașă, te îmbolnăvește și tot așa. Nici măcar apa nu mai este sănătoasă în zilele noastre, dar ce sa mai vorbim despre alcool, tutun sau mâncare...
Aberezi, ca de obicei. Refugiu mâncarea înseamnă probleme, frustrări nerezolvate pe care trebuie să le rezolvi la psiholog pentru început, mai ales tu.
"mâncarea e fulltime lângă tine, nu judecă, nu are pretenții și nu te ceartă, iar asta te face să o transformi în cea mai bună prietenie forever. Oamenii vin și pleacă, prietenia e rară, dar mâncarea e forever" jeez loool. Ok rămâi tu cu mâncarea, dar lăsa oamenii normali să se comporte normal, gen să aibă prieteni și să nu facă din mâncare un scop în viață.
Păi dacă ești normal, nu prea ești bulimic. Dacă ești bulimic nu ești normal. Eu am răspuns cuiva care e bulimic sau dă semne de bulimie. Iar pe un bulimic, bullsh-urile de care spui tu și un mapamond, nu ajută. Vezi bine că nu ajută. Și + încă ceva. Din moment ce tutunarul sau alcoolicul face asta și e mapamondul plin și nu mai e atât de judecat, cred că și bulimicul se poate simți la fel de bine, fără să fie judecat. Orice ai spune, tu spui, prostii.
Numai ciudați și pe TPU ul ăsta.
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeȘi ce să fac atunci? Iar am ajuns în perioada în care îmi vine pur și simplu să mănânc mult, din anumite motive emoționale. Am ajuns în pragul disperării...Nu știu ce sa mai fac!
Încearcă să ai un hobby. Ceva care te va distrage de la mâncare.
Trebuie să găseşti ce lucruri îți place să faci, dacă este ceva ce nu deranjează alți oameni, nu ar trebui să îți pese că te vor judeca. Mâncatul în exces nu este bun mai ales la ore târzii.
Mă simt neputincioasă, nu mă simt în stare de nimic...Îmi vine doar să plâng și să mă enervez. Am ajuns să fiu intr-o perioada în care să nu știu ce este cu mine, sa nu mai știu nimic de mine, m-am saturat! Am ajuns iar să mănânc fără control și nu știu cum sa ma opresc, nu pot! Nu pot singură, îmi vine să urlu pur și simplu, nu mai pot așa. Am nevoie de ajutor și mereu urlu și cer asta, dar nu este nimeni sa ma audă și să mă ajute! Nu pot sa explic nimănui cum am ajuns să mă simt eu! Nu mai pot sa ma ajut nici eu cu nimic...Am obosit din nou și din orice punct de vedere!
E clar că tu nu mănânci sănătos pentru că dacă ai mânca ce trebuie nu ți-ar mai veni foame. Dacă nu este nimeni care să te audă înseamnă că ai persoane în jurul tău cărora nu le pasă de tine, dar oricum nu te baza pe faptul că va exista o asemenea persoană, totul stă doar în ambiția ta. În legătură cu alimentația eu zic mai bine să contactezi un medic nutriționist pentru că sunt mai mulți factori cum ar fi ce vârstă ai, înălțime, dar și cum răspunde corpul tău la anumite alimente.
Hei, sorry că nu am mai răspuns, și că nu am văzut că și tu traversezi momente dificile, dar fix cu aceleași probleme m-am confruntat și eu. Astă seară cred că am spart vreo 200 de lei pe mâncare și am fost la 2 magazine diferite și umplusem brațele cu mâncare, dulciuri și junkfood, deci te înțeleg. Abia după ce am mâncat fără să mai controlez nimic sau gândesc m-am mai liniștit.
Promit că azi te contactez, poate pe seară, dacă ești free, acum însă nu aș fi un speaker bun, deoarece plâng și sunt prea fuckedup în gânduri.
Nu știu dacă durerile astea emoționale sunt tot un fel de plagă sau ce-o fi, dar clar e că e dureros.
Hei, acum am intrat și am văzut răspunsul tău și îți mulțumesc că ești aici! ^^ Ți-am zis și în altă parte că nu ești singură...Vom trece amândouă peste toate! Avem foarte multe lucruri în comun, deci aș putea spune că suntem gemene Sunt free oricând, totul ok... Poți să mă contactezi când dorești te îmbrățișez! :3
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
