De unde vine frica asta nejustificată? sau vinovăţia fara motiv? sau lipsa poftei de mâncare? mai experimentează cineva asta? dar insomnia?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Prima intrebare, de la creier. A doua intrebare, tot de la creier. A treia intrebare, de la stomac care duce la creier, deci tot de acolo. La ultima intrebare e tot creierul iar penultima cred ca pot sa raspund si eu ca da. Nu, nu pentru mine, dar pot sa afirm ca exista persoane care experimenteaza.
In alta ordine de idei, total nelegata de intrebare (de fapt e legata de intrebare), pe Google cauti intrebarile astea inainte, sa vezi ce spun specialistii?
Uita-te si tu ca mie nu imi raspunde la intrebare...
Răspunde Nu gasesti pe google, daca cauta sau fac teste imi dau chestii gen anxietate si depresie severa, nu cred pana nu vad
Fie din cauze naturale sau artificiale intervine de exemplu insomnia. Frica apare fie de la cel rau, fie din cauza constiintei (frica de a gresi).
Este in curs de schimbare 
. Daca maine nu este gata, incerc sa o reincarc C:
Ma gandeam la asta dar ma simt inconfortabil si psihologii nici nu isi dau prea tare silinta
Pishologi n-au rup curul pe băncile facultatilor degeaba, dacă nu își dădeau silința nu erau unde sunt acum
Nu toată lumea e la fel, unii sunt mai pricepuți și alți nu
Daca ce ai scris tu mai sus ar fi adevărata, n-ar mai exista oameni cu probleme și cu o viata normala
Îți rupi o mana o pui în ghips, ai probleme sufletii te duci la pisholog, asa mi se pare logic nu aștepta să se agraveze
E ceva destul de comun, din pacate, la varsta ta.
Lumea contemporana e foarte imprevizibila, totul se misca repede, societatea promoveaza nonvalori si incultura, stirile prezinta doar evenimente negative, trend-urile indeamna adolescentii spre un comportament imoral, deplasat si odios etc. etc. etc.
Nu neaparat te incadrezi, dar pot fi o parte a cauzei si treburile astea. Ce pot sa spun, ai cu cine comunica? Te simti libera si in siguranta sa vorbesti deschis cu macar unul dintre parinti?
Am cu cine comunica dar simt ca nu vreau, ies rar cu prietenii si ei se cam întreabă de ce fac asta, simt nevoia de singurătate.
Atunci vorbeste cu tine, ca, teoretic, tu ar trebui sa te intelegi cel mai bine. Serios, e sanatos sa vorbesti cu tine. Raspunde-ti tu la intrebari, daca nu vrei sa comunici cu altii, desi poate ti-ar prinde bine macar cu părinții, sau unul dintre ei. Singura e greu, sa stii, desi e posibil.
Ai ajuns sa-ti pui vreun fel de intrebari existențiale?
Imi pun întrebări de genu de cand ma stiu, dar incep sa imi pierd interesul si pentru asta, sa descopar si sa imi răspund la ele
Întrebările alea nu au răspuns, farmecul lor stă in infinitatea posibilităților si in faptul ca-ti "prajesc" creierul.
Daca simți ca ti-ai raspuns definitiv la toate, faci ceva gresit, undeva. Mai caută, mai ia in considerare si alte căi si opinii. Opinii verosimile, desigur, adica sa citesti ceva. Cartile sunt tot un fel de prieteni, doar ca iti vorbesc doar ele, tu asculti.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
