Dece oare sinceritatea supara? Cu toate ca totata lumea o invoca, cand e vorba sa i se spuna ceva in fata reactioneza naspa. Ati accepta un amic sincer?

Iar generalizăm?
Eu prefer un om sincer, de restul nu-mi pasă.

Eu inca mai sunt un specimen care mai traieste si mai are amici, chiar daca le spun totul verde-n fata. Cred ca deja s-au obisnuit. (printii nu se pun cand vine vorba de sincertiate, altfel as dormi in cusca cainelui)

Pe mine nu ma supara sinceritatea, din contra chiar o apreciez foarte mult...Prefer sa am prieteni cu care sa pot vorbi cu ei orice si sa-mi raspunda exact ce simt ei...sa-mi spuna "ba esti crescut in jungla!"[zic si eu] in fata, in loc sa rada pe la spate cu altii de mine.
Eu sunt foarte direct, spun totul pe fata, nu ma ascund... daca cineva imi cere o parere, eu ii zic PAREREA MEA, nu ii zic rateuri doar ca sa se simta bine.

Aș accepta un amic sincer care să nu se supere din adevăr, ținând cont că și eu sunt la fel.Presupun că ne-am înțelege bine

Da, aş accepta, doar că, cel mai probabil, acel amic nu va exista vreodată pentru că în ziua de astăzi toţi preferă să te vorbească pe la spate, iar dacă-i deranjează ceva la tine preferă să aştepte până îţi dai tu seama, nu cumva să facă ei vreo remarcă.

As accepta un amic sincer, deoarece chiar daca uneori sinceritatea lui ar fi suparatoare oarecum, mi-ar atrage atentia asupra defectelor mele si m-ar ajuta cu sfaturi adevarate, nu cu vorbe pe care vreau sa le aud. Un amic sincer e un amic adevarat, care te sprijina la bine si la greu. De multe ori reactionam intr-un mod necorespunzator cand aflam un adevar, din cauza ca, chiar daca poate banuiam acel lucru, e dureros sa il auzim ca certitudine, ne e greu sa acceptam si sa traim cu acel adevar.

Cat se poate de sincer da:* Pentru ca ai putea discuta orice cu acea persoana sincera

Uneori adevarul doare! Chiar rau! :/