Salut. Eu sunt nascuta si crescuta la oras, fiindca stra-stra-stra-strabunicii mei s-au nimerit sa fie in zona asta imbacsita si toti urmasii lor au ramas aici. Ca experiente, toata copilaria mi-am dorit sa merg ca alti copii "la tara". Ca adult mi-ar fi suras sa stau "la casa" si sa am gradina mea de zarzavaturi. Tot ca experienta: detest gazele. Incepanad cu mustele. Am fost la socrii vara trecuta si, bineinteles ca am avut o problema cu tot ce inseamna viata la tara. Oricat mi-as fi dorit-o pur si simplu, "nu e pentru mine". Apa imi da indigestie, de albine- cat sunt ele de dragute si de utile- trebuie sa ma feresc fiindca de la intepatura ma sufoc, m-a muscat un paianjen si am avut o buboaie cat toate zilele ))).
Din punct de vedere cultural abundenta este la oras. Deci pentru formare intelectuala, culturala si profesionala, orasul "bate la fund" viata de paysan linistit.
Stii cum e? In viata trebuie sa le incerci pe toate inainte de a decide ce ti se potriveste mai bine. Eu as vrea sa locuiesc "uite aici intre betoane" dar sa am "peticul emu de pamant" aproape. Cum s-ar spune nu ma pot dezlipi de confortul citadin.
Viata la sat e foarte sanatoasa si frumoasa daca ai si confortul necesar:canalizare, apa curenta, gaze. Fara toate acestea in scurt timp frumusetea de care vorbeam se transforma in chin!
EMYnescu întreabă:
AlexDorinel întreabă: