| MountainRiver a întrebat:

Deci o altă dilemă cu care mă confrunt și la fel nu găsesc o rezolvare.

Dacă deja cred că, cine mă cunoaște de pe aici, de pe forum sau mi-a auzit vechile scrieri pe celelalte conturi știe de nebunia mea cu "ținutul cont de părerile celorlalți" și chiar la un mod extremist, la genul că pot să nu mai ies din casă sau chiar să ajung să rup legături cu o persoană care mi-a zis o părere care nu a fost pe placul meu sau în acord cu credințele și părerile mele.

După multe analize am aflat ceva. Că gen eu țin cont până în pânzele albe de păreri, că mă enervează părerile contrare mie sau credințelor mele deși îmi plec urechea asupra lor, dar că în final fac total opusul de acele păreri. E dacă vreți ca și o luptă, ca o răzvrătire, ca nu cumva să ajung la părerea aia sau ca nu cumva x sau y să aibă dreptate cu părerea lui și să câștige.

Voi cum ați numi o astfel de persoană?
Vorbim de o persoană care dubios și dă dreptate tocmai acelora care-s în contradicție cu ea și se și turmentează mult și suferă din cauza acelor păreri și chiar analizează mult părerile celorlați, ba chiar o consideră și o lipsă de respect la adresa ei, acele păreri contradictorii, dar în final se luptă mereu să "nu ajungă la vorba lor" indiferent dacă aia chiar e adevărul sau nu.
Adică ce vreau să spun e că dacă cineva îmi spune că sunt într-un fel și și eu știu că sunt așa, fac orice ca să nu mă simt așa sau măcar să nu par că aș fi așa, ca spre exemplu dacă lumea-mi spune că sunt grasă și și eu știu asta că doar o văd și eu, eu în mintea mea mă lupt să mă văd slabă, cumpăr haine lălâi, mă îmbrac mai provocator, mă uit mai mult în oglindă și mi spun că sunt slabă, mă lupt să mă conving că sunt slabă numai ca să mă simt slabă și orice fac ca să nu ajung la vorba lor sau la părerea lor. Mă rog, ăsta a fost primul exemplu care mi-a venit în minte, dar cam așa stau lucrurile. Chiar și dacă am dovezi concrete că sunt într-un anume fel, eu mă lupt să fiu altfel, dar nu musai că îmi doresc eu ci doar ca nu cumva să ajung la părerile celorlalți sau să nu simt că ar fi avut ei dreptate.
Și ce am mai observat e dacă vreți și ca un mod de acțiune al meu. Adică de multe ori fac totul pe pilot automat și nu țin cont de cine sunt sau ce fac, când nu am oameni în jur sau mai ales oameni care să mi dea păreri, dar când acești oameni apar în jurul meu cum am spus mă transform. Mă lupt parcă să devin altă persoană numai să nu par ceea ce spun ei că sunt sau doar să nu accept ceea ce spun ei că sunt.

Asta ce nebunie mai e? Există vreun grad de nebunie și pentru așa ceva?