Deci pot spune ca sunt gelos, posesiv si egoist dar la modul extrem.Nu vreau sa aud raspunsuri care imi recomanda sa nu mai fiu asa pentru ca nu pot si nu doresc sa ma schimb. Vad lucrurile bune asa cum sunt chiar daca nu ma plac majoritatea persoanelor.
Vreau sa stiu daca genul meu de gandire are o denumire oficiala in psihologie.
Ca sa va dau cateva detalii la ce mentalitate am. Deci, nu stiu daca este relatat cu intrebarea mea dar o sa zic pentru a avea un exemplu. Sunt demisexual, nu simt placere in sex si aceasta se dobandeste dupa ce cunosc o persoana foarte bine si imi este prietena. Idealul meu ar fi sa cunosc o fata care sa nu aiba prieteni deloc sau cel putin sa renunte la ei pentru mine.
Adica nu tu numere de telefon, nu tu mesaje, fie de la baieti sau fete, fara dat likeuri la poze, fara sa mai vorbeasca cu nimeni altcineva si tot asa, eu sa fiu singura persoana din viata ei (daca va intrebati nu sunt gelos pe familie).
Stiu ca poate pentru unii suna imposibil dar asta sunt. Am spus faptul ca sunt demisexual pentru ca nu stiu daca contribuie la mentalitatea mea, datorita faptului ca eu sunt gelos pe persoane in general, necontand genul lor. Da, pot avea incredere intr-o persoana daca va intrebati, dar pur si simplu sunt egoist si nu vreau ca persoana mea sa vorbeasca cu altii. Si daca va intrebati si eu respect lucrurile de acest tip si ofer dar si cer.
Deci mentalitatea mea are un nume? Va rog nu imi spuneti ca sunt nebun pentru ca sunt sigur ca asta exista si pe undeva exista o definitie.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Trasaturile astea se gasesc in cateva tulburari de personalitate. De exemplu unele persoanele cu tulburare borderline au o frica excesiva de abandon si atunci tine sa devina "fixati" pe o persoana si sa vrea sa isi petreaca tot timpul alaturi de acea persoana, nu accepta daca persoana respectiva are alt prieteni sau alte interese, devin deosebit de posesivi si incearca sa controleze persoana respectiva.
Suna cunoscut?
M ai speriat putin cand ai spus de borderline. problema este ca mie nu imi este frica de abandon, pur si simplu displac din toata fiinta mea ca partenerul sa stea cu altcineva.
Răspunde
Nu era deloc intentia mea, tu ai intrebat daca e in psihologie o denumire pentru felul tau de a fi si mie mi-a adus aminte de persoanele cu tulburari de tip borderline, nu spune ca ai avea asa ceva.
Daca nu e frica de abandon care e motivul pentru care displaci atat de tare ca partenerul sa aiba inclusiv prietene de aceelasi sex?
Nu e problema,dar m-a speriat putin gandul de a fi bolnav psihic. E destul de greu sa explic,nu e chestia ca imi este frica de a fi abandonat,desi asa s-a intamplat in majoritatea prieteniilor mele,doar am ajuns la concluzia ca inca n am gasit un prieten ca sa stea la bine sau la rau.
Sunt mai introvertit de fel,in general imi place sa stau cu o singura persoana,si deja daca mai apare una m i se strica tot cheful.
Adica nu pot sa ma descarc asa bine cu altcineva de fata,de asta iubesc sa stau doar cu o singura persoana.
Eu cand aveam prietena si aducea vorba de altii deja ma suparam.E ceva ce nu are o cauza neaparat,e ca si cand ai fi alergic la un anumit tip de fruct sau metal,asa sunt si eu. Imi provoaca o stare grea sa imi dau seama ca prietena mea vorbeste cu altcineva,pur si simplu vreau ca doar eu sa fiu prezent in viata ei si atat.
Ma uit in jur la relatiile altora si nu imi vine sa cred.
Adica de exemplu am auzit o fata ca vorbea la telefon cu iubitul ei,si aflase ca se tinuse de mana cu o fata in autobuz, dar vorbeau de parca nu era ceva foarte complex. Si cand a venit iubitul ei la ea (asta se intampla la un mc) s au sarutat si s au pus la masa in loc sa faca scandal si sa planga.
Pur si simplu ma supara sa imi impart persoana cu oricine altcineva, asta este tot.
De exemplu daca iubita mea s ar fi sarutat cu o fata, eu as fi tratat lucrul asta ca si cand ar fi sarutat-o un baiat, pe mine nu ma intereseaza sexul sau sexualitatea unei persoane, vad pe toti la fel.
Borderline nu am din fericire pentru ca nu ma incadrez in foarte multe dintre aspecte.
Sunt curioasa cum reactionezi daca ea are un loc de munca care ii cere sa interactioneze cu multi colegi in fiecare zi.
Munca e altceva.atata vreme cat nu glumeste si nu vorbeste in plus cu ei, nu rade si nu face astfel de lucruri e bine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
