Plansul e o eliberare; am plans de multe ori, uneori chiar mai mult de zece minute, si una dintre cele mai zbuciumate situatii a fost cand am aflat despre moartea nedreapta a unui sarman copil lipsit de iubire. Dar mai sfasietore si aproape insuportabila pentru suflet este suferinta premergatoare lacrimii. Lacrima elibereaza, toate zagazurile sunt sunt inlaturate, suferinta inunda fiinta iar dupa plansetul zbuciumat, sufletul se alina si poti merge mai departe. Poate si sanatatea noastra fizica e protejate prin descarcarea energiilor psihice prin plans. O durere inabusita e daunatoare si provocatoare de boli.Asa incat, cred ca cei care pot plange si nu se sfiesc sa o faca, femei dar si barbati, se elibereaza si pot sa -si recapete pofta de viata, odata platit obolul suferintei.
Ştii cum e, toate au un început, uneori primim lovituri mult prea muternice pentru a le face faţă. Şi eu am plăns cănd mi-am pierdul locul de muncă, dar toate trec şi vin altele. "Şi băieţii mai plang cateodata!"
Si eu am plans la filmul ala.pe langa faptul ca da o lectie de viata mult mai importanta decat menirea majoritatii din ziua de azi te sensibilizeaza foarte mult.
Si eu sunt de fel o "dura" sa spun asa, imi reprim sentimentele si trairile in prezenta altora. si pot face asta foarte usor pentru ca scriu, ceea ce mai diminueaza toate starile.:*
@april: eu ma refeream strict la a plange in timpul vizionarii unui film.
@dianna: eu nu sunt asa. Nu arat nimic nimanui, dar inauntrul meu se petrec multe, chiar prea multe pentru ce se intampla in exteriorul meu.
casy14channel întreabă: