Fac diferenţa.
Îi dispreţuiesc pe cei care nu muncesc să îşi câştige o pâine pentru că sunt prea leneşi (asta în cazul în care au unde munci) şi stau şi se plâng toată ziua sau pe cei pe care încerci să îi ajuţi cu lucruri materiale, dar vor numai bani (pe care, în majoritatea cazurilor, se duc să îi bea).
Cei care chiar nu au posibilităţi (probleme medicale, lipsa locurilor de muncă) îmi rup sufletul.
Nu ii inteleg ca au problemele lor daca ii mai facem si noi sa se simta prost ce fel de oameni am fi?