Dragi elevi,
Având în vedere faptul că școala a început de aproape o lună, vreau să vă adresez întrebarea: Ce faze comice au mai fost la școală?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Cineva (încă nu se știe cine) l-a închis pe diri al meu în cabinetul de informatică. Omul căuta un cablu ca să intre în online cu noi, de pe calculator. Voia să-și conecteze tableta grafică. Bineînțeles că nu avea telefonul la el... Făcuse apel pe teams ca să stăm cuminți și anxioși și să-l așteptăm. Lăsase telefonul în clasă, pe catedră, cu camera deschisă, orientată spre tablă, cum a făcut de atâtea ori. Asta ca variantă doi, în caz că nu găsea ce-i trebuie.
Pentru că erau vreo 7 clase în online cu program de dimineață, zona era cam necirculată și nu a băgat nimeni de seamă că tot omoară un om la o ușe și e disperat să iese afară. Să nu mai spun că el e cam nevricos de felul lui și îi era rușine să strige după ajutor (serios, se plânge că râd profesorii de el când îl văd că spală buretele).
Nu s-a descurcat să descarce whatsapp pe unul dintre calculatoare, așa că a trimis timp de vreo 15 minute la emailuri, de cred că și-a luat toți cunoscuții la rând. Surpriză: nu i-a răspuns nimeni. Până la urmă, văzând că nu are altă soluție și ajungând la disperare, a scos capul pe geam și s-a luat de niște copii de grădi care se jucau în părculeț. Ăștia, cum necum, au alarmat-o pe educatoare și până la urmă a ajuns vorba și la femeia de serviciu care l-a salvat pe diri al meu de la o viață de claustrofob.
În tot acest timp, noi ne gândeam că e aplicația blocată...
S-a întors în clasă abia la a doua oră de mate. Stai să vezi constatare: în tot tărăboiul ăla a uitat să ia din cabinet ce venise să caute, așa că, în loc să facem lecția chinuți și să se plimbe el cu telefonul prin fața tablei pe unde nu înțelege fiecare ce scrie, ne-a povestit toată pățania, supărat nevoie mare.
Sfârșit 
Iar acum un bonus tragic:
În următoarea oră, ca să se răzbune (da' nu știu pe cine, poate pe forțele universului, că noi săracii n-aveam nicio vină), ne-a dat o lucrare de am făcut scurtă la neuroni.
Făină faza. Săracul profesor... Hai că-ți zic și eu o fază, chiar de azi:
Tocmai se terminase ora de română și trebuia să vină domnul profesor de fizică. Eu stau în spate, chiar lângă geam, obișnuind să mă joc cu dispozitivul pentru trasul jaluzelelor (este un dreptunghi atașat de două sfori, de care tragi pentru a manipula jaluzelele). Și, în elanul jocului meu, am aruncat dispozitivul respectiv prea cu spor și s-a prins de neonul din fața mea. Până să apuc să-l dau jos a venit și proful de fizică (noroc că el e foarte de treabă, glumește și spune bancuri, așa că nu m-a certat, azi "lasă așa"). Când s-a terminat ora, m-am cățărat pe scaun, planul fiind să trag de una din cele două sfori cu un creion. Când n-a mers, m-am cățărat pe bancă, am rugat o colegă să-mi dea un liniar (ea are un liniar lung, roz, cu care se mai bat băieții în pauză). La început am fost delicat, am apucat sforile și le-am împins puțin, dar n-a mers, m-am scos din pepeni rău de tot și i-am tras blestemăției ăleia una cu liniarul, de s-a tot dus. Bine măcar c-am scos-o la capăt.
Răspunde
Ce sărac? Poate sărac cu duhul, că-mi mănâncă mie sufletul, nu-i ajunge al lui.
A, deci tu ești coleg dintr-ăla cu bârâcatul. Faza ta îmi aduce aminte de o altă fază asemănătoare, culmea, în ora de fizică, în timpul unui test. În ziua aia s-a trezit profesorul pe-o parte și i-a tot mutat strategic din bancă pe ăia cu antecedente la copiat. De nervos ce era, ne-a avertizat că la prima copiuță pe care o prinde în vizor, ne ia testele și ne notează pe cât am rezolvat.
La un moment dat, diri al meu, cel blocat în cabinet, l-a chemat din ușă, să stea 10 secunde de vorbă. Un coleg din ultima bancă, frate cu tine pe semne ( ), a făcut avion din copiuță ca să i-o paseze unui altuia din prima bancă, dar așa aerodinamic i-a ieșit că s-a împotmolit într-o fierotania, exact deasupra catedrei (în suportul camerei de filmat folosită pe timp de bac). Taotă ora palpitații... Pendula amenințător deasupra capului lui domn profesor, în condițiile în care era pe stricat medii.
Poate nu ți se pare amuzant, dar nu-ți dai seama ce a fost în sufletul nostru. Evitam să ne uităm în sus. A căzut de la curent, exact când a ieșit profesorul din clasă și a trântit ușa. De data asta deznodământul e fericit (Dar și dacă nu stătea cuminte acolo cât trebuia...)
Apropo, îmi place cum povestești
Ei, vezi că "diri" al tău nu e așa rău? L-a scăpat pe colegul tău de la un 5.
Mi-am adus aminte de faptul că și eu am vrut să-l ajut pe un coleg, doar că nu la un test, ci la o ascultare la religie. Planul era ăsta: îl sun pe WhatsApp, amândoi suntem în meeting pe Google Meet, cu microfonul închis. Profa îl întreabă ceva, eu îi spun răspunsul pe WhatsApp iar el își deschide microfonul pe Meet și repetă cu voce tare (șmecheria era să am microfonul închis pe Meet, astfel încât doamna profesoară să nu mă audă). Ironia sorții face ca doamna profesoară, după ce s-a conectat pe meeting, să zică: "Bun, copiii! Astăzi vedem un film!" Și toată ora am vizionat un film rusesc iar colegului i-a dat un 10 din burtă. După cât ne-am chinuit să punem planul la punct...
Mulțumesc mult, mereu încerc să-mi îmbunătățesc stilul de a povesti, uneori inspirat de autorii care-mi plac (în special Jules Verne și Alphonse Daudet).
Nu te lăsa păcălit de aparențe Diri al meu e o răutate.
Dap... Asta e o strategie clasică
Pe voi vă ascultă și la religie? Ce noroc pe mine. Noi decât discutăm liber pe anumite teme. Ne dăm cu părerea, ce ne convine, ce nu, ce e bine, ce e rău.
Din curiozitate: îți mai aduci aminte cum se numea filmul respectiv? Sunt curioasă, că doar e vorba despre religie.
Foarte frumos povestești 
Nici nu știam că mai există oameni care să se îngrijească de aspectul ăsta al povestirii, mai ales aici pe TPU. Eu scriu prima chestie care îmi trece prin minte Tre să te iau drept exemplu.
Pe noi ne ascultă și la religie (anul trecut, în primul semestru, un coleg s-a ales cu media 9). De asemenea, în această școală magică unde am norocul să studiezi dăm teste la muzică și desen (sau "educație plastică", cum insistă domnul profesor să-i numim materia). Filmul se numea "În așteptarea lui Iisus", fiind disponibil pe YouTube. Îmi amintesc că, pe la mijlocul filmului, colegul pe care trebuia să-l ajut la ascultat a scris pe chat-ul meeting-ului: "Rusi prosti!"
Să știi că stilul de povestire necesită ani de antrenament. Eu, personal, mi l-am dezvoltat ca să pot lungi compunerilor la română. Îmi amintesc că în clasa a IV-a am scris o compunere de 8 pagini, compunere care e mai mult o imitare proastă a romanului "O călătorie spre centrul Pământului" de J. Verne (carte pe care, cum ar zice Zaiafet, ți-o "recomand cu căldură").
Of, ce mai năpastă pe voi! La muzică nouă ne punea note pe fluierici, suflam și noi acolo. La desen, din nefericire, cunosc liturghia plastică. Am avut colegi cu media încheiată 8, turbat om Un fel de diri. Mă bucur că nu mai fac muzică și desen.
Aha, deci filmul e olecuță propagandă, judecând după titlu. Prefer abordarea culturală a religiei în școli, sau mai bine zis, a religiilor. O să-l văd. Sunt foarte curioase la ce va pus să vă uitați.
Foarte duios Și eu îl citeam pe Verne când eram mică. Domnul tata e mare fan și are niște ediții vechi și frumoase. Țin minte că mi-a plăcut "Ocolul Pământului în 80 de zile". Am rămas mai mult cu starea pe care mi-a transmis-o cartea, bătrânețea a șters conținutul, că deh...
Uite că dacă tu mi-o recomanzi pe ton zaiafetic (știi că "zaiafet" e chefuirea turcilor, nu?), o să recitesc cartea acum, când mai am puțin și devin aproape adultă, să văd ce impresii îmi lasă. Poate că o să reiau și "Copiii căpitanului Grant". Mi se pare chiar că are și o carte a cărei acțiune se petrece pe teritoriul României, dar nu sunt sigură, nu-mi amintesc, o să caut, că poate fac o confuzie colosală.
" l-a închis pe diri al meu în cabinetul de informatică....Nu s-a descurcat să descarce whatsapp"
presupunem că e prof de desen sau ceva pe acolo
E prof de mate, dragul de el
Nașpa... dai bac-ul din mate?
Dap, dau bac la mate Ferice de mine.
Dar e bine până acum, ora și-o face. E cam zgârcit în informație, ce-i drept, exact genul de profesor care îți predă lecția și două-trei exemple ușoare, la temă îți dă minuni, iar la lucrare exerciții de gazetă...
Ar fi ok, dacă nu ar avea atâtea figuri și dacă ne-ar arăta probleme mai interesante, nu să facem cunoștință cu ele la lucrare și să nu știm de unde să le apucăm.
Las' că supraviețuiești... baftă!
Te referi la gazeta de Sud? Dacă da, ai dreptate, ar fi o minune dacă as face măcar unul dintre exercițiile de stretching prezentate acolo. 
Trebuie sa fii mare figura.
Îmi plac glumele tale De-ar fi diri al meu un om normal, ar citi și el Gazeta de Sud și cine știe... poate l-aș vedea reprofilându-se și ieșind din clasă printr-o tumbă sau mai știu eu ce-i pe acolo =) Poate că nu s-ar mai întoarce, pentru că și-ar găsi adevărata vocație. Deși nu mi-ar plăcea să-l nimeresc după ca profesor de sport, ferească providența! Cel pe care îl am acum e exemplu, că nu l-am mai văzut la culoare de printr-a 9a, primul semestru...
Că tot ai adus vorba de profesori de desen...
Noi avem la desen un caiețel micuț, cu linii, în care scriem teorie. Ieri ne-a chemat domnul profesor, pe rând, la catedră, să ne verifice caietele. Cum eu sunt la capătul catalogului am avut timp să-mi fac griji dacă am scris sau nu toate lecțiile. Ca să fiu sigur, l-am întrebat pe colegul de bancă daca are caietul de teorie. El a zis că nu. I-am șoptit atunci colegului care stă în dreapta colegului de bancă. Și el a zis că nu. Atunci am apelat la colegul care stă în fața colegului la serviciile căruia am apelat a doua oară. El, foarte amabil, mi-a luat caietul, s-a uitat prin el și a zis că e ok. M-a strigat domnul profesor, i-am arătat caietul și el a zis că e foarte bine, eu întorcându-mă glorios la locul meu. Și aici e partea distractivă: după mine a urmat colegul pe care l-am rugat să-mi verifice caietul. Domnul profesor s-a uitat și în caietul lui și i-a reproșat că n-a scris ceva. Și zice colegul:
-Da' m-am uitat și l-a [numele meu] în caiet și și el a scris cam tot atât.
-Păi și Lazăr cât a luat?
Domnul profesor se uită în catalog apoi strigă:
-Lazăr, mai adu caietu' odată!
Îl aduc înapoi și domnul profesor îmi găsește chichița: n-am scris culorile secundare. M-am întors la bancă, am scris care sunt culorile secundare și cum se obțin, m-am întors cu caietul și, deși proful a zis "Perfect!" când a citit, m-am ales cu un 9. Totuși, se putea mai rău: colegul de bancă a luat 8, colegul la care am mers a doua oară (al cărui nume nu-l deslușesc din motive de confidențialitate) a luat 7 și o colegă a luat 5. În plus, mai mulți colegi au luat 9.
Da, Jules Verne are chiar mai multe romane în care acțiunea se petrece în România, dar în romanul "Castelul din Carpați" (1892), toată acțiunea are loc în Transilvania. De fapt, există o teorie cum că J. Verne ar fi întreprins o călătorie incognito prin România, undeva între 1882 și 1884, dar nu e nimic sigur.
P.S. Scuze pentru că răspund așa de târziu: am fost ocupat cu școala, am dat teste peste teste și nu am mai avut timp de TPU. Astăzi a decis doamna dirigintă (adică profa de mate) că, dacă tot avem vacanță două săptămâni, să dăm mâine - la prima oră - un test, o lucrare teoretică atât din algebră cât și din geometrie. De parcă testul de la engleză, tot de mâine, dar anunțat de săptămâna trecută, nu era de-ajuns.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
