Dumnezeu a creat omul, omul si-a creat iluzii desarte.
Ce ziceti?

Coreeect! Dar ce sa-i faci...stii, am vazut la stiri un caine care si-a salvat fetitsa.Prin asta vreau sa spun ca animalele sunt mai bune decat oamenii. La noi mai nou este de genul "fiecare pe cont propriu la supravietuit in natura". Dar ce sa-i faci. Avem prea mult timp si multe posibilitati.

Pai tot DUMNEZEU a spus privitor la om ca; visele se nasc din multimea grijilor, si prostia, din multimea vorbelor.ne-a dat si sfaturi printre care unul spune, ca ne agitam prea mult pentru un viitor incert, avand in vedere ca ziua de maine nu ne apartine. ajunge fiecarei zile, zbuciumul ei.acum si iluziile astea desarte sau nu, sunt ale noastre si trebuie sa le creem.ne mai ajuta cat de cat. unele fac mai mult rau, dar fistecare alege ce vrea, ca e de unde.

Suna frumos, numai ca nu prea merg.Ai sa-mi spui ca sunt rea, dar gandeste-te. Cand te referi la Dumnezeu, vorbesti de o creatie materiala, cand te referi la om, te referi la ceva spiritual.Eu nu ma pricep la vorbe frumoase, si nici nu-mi vine ceva in minte, dar cam asa ceva merge:omul a creat robotul, computerul, deci tot o creatie materiala. Sper ca ai inteles la ce ma refer.

Cand a creat omul, Dumnezeu l-a facut dupa chipul si asemanarea sa. L-a inzestrat cu ratiune, constiinta de sine, libertatea de a alege si mai cu seama cu ceva impalpabil, imaterial dar omniprezent si nemuritor:sufletul. Daca mintea omeneasca a patruns multe dintre tainele existentei ce nu s-au dovedit iluzii ci legi adevarate ale Universului, apoi sufletul sau a creat o lume spirituala, imateriala, specifica oricaruia dintre noi iar iluziile fac parte din aceasta lume spirituala, imbogatita prin existenta lor.Ca sunt desarte, ca sunt pierdute, iluziile sunt, de fapt, produse de propria noastra imaginatie care se amageste singura, spera fara a -si intemeia speranta pe ceva real. Daca iluziile noastre sunt desarte nu vina lor este, ci a celui ce le viseaza.