"Dumnezeu nu vrea să mori", " Eşti o laşă dacă nu vrei să continui să trăieşti", " sunt oameni care au mult mai mari probleme, însă continuă viaţa", "problemele tale sunt doar nimicuri care nu valorează nimic", "vrei să mori, de ce mai tărăgănezi, tu doar cauţi atenţie", "oamenii care vor să moară nu scriu despre asta, ei acţionează", etc.
Sunt chestii pe care, la cei 28 de ani ai mei le-am auzit nu numai odată, da, poate fiecare are adevărul şi părerea lui cu privire la sinucidere, eu doar vreau sa mai adaug o istorie, sunt măritată cu preot, vă imaginaţi, am gânduri sinucigaşe deşi sunt în biserică aproximativ în fiecare săptămână nu are nimic cu faptul că Dumnezeu ar fi rău, el pur şi simplu nu se implică în libertatea noastră, da, nu zic, ne ajută mult, dar, dacă nu mai suporţi crucea pe care trebuie să o duci, asta e. Deci, sunt măritată de 10 ani şi nu am copii, într-o familie de preoţi, întrebarea aveţi copii, e ceva la ordinea zilei, da când planificaţi un copil, nu vreţi să mergeţi la in-vitro, poate vă duceţi la cutare mănăstire, soacra mi-a zis, draga mea eu nu-i zic nimic omului tău, gen să te lase că eşti stearpă, deci, efectiv, nu există nici o speranţă ca să rămân însărcinată, am făcut mii de tratamente, intervenţii chirurgicale, etc., am obosit şi mi-am pierdut sensul vieţii, soţul meu are doar 30 de ani, am vb cu el şi despre situaţia în care am înfia un copil, sunt o mulţime de copii care ar avea nevoie de părinţi, e categoric împotrivă, zice că Dumnezeu o să îi dea pe ai lui, şi îmi pune exemplul Ioachim şi Ana / Zaharia şi Elizabeta, gen au avut copii la bătrâneţe, după ani de zile de rugăciune probabil că are dreptate, nu crede că pentru mine fiecare test de sarcină negativ, fiecare lună mă afundă într-o depresie şi mai mare, ca să mai scap de gânduri tulburătoare, în 2020 m-am angajat la serviciu cu program de la 8 la 17, parcă m-am mai consolat puţin, acum, am nişte probleme mai grave la serviciu, şi plus cele enunţate m-ai sus, deci, gândurile s-au întors, duminica trecută am luat la vreo 50 de pastile, am vomitat 2 zile, soţul crede că a fost o intoxicaţie alimentară, deci, spuneţi vă rog, care este rostul meu pe pământ?! eu nu văd unul. Nu zic că sinuciderea ar fi o soluţie, nu ştiu încă, dar simt că nu mai pot să trăiesc, pur şi simplu mă sufoc. Am scris atâtea, probabil că v-am plictisit, nu caut atenţie, şi nici mari idei, vreau doar să scriu unui necunoscut ce mă doare, pentru că nu am găsit încă persoana care m-ar înţelege.

De ce nu adoptati copii, daca nu puteti face?
Esti preoteasca, deci poti sa dai tonul in parahie, aratand dragoste pentru totii copii, indiferent ca-s nascuti de tine sau adoptati.
Nu mai pierde vremea inutil si apoi, mergi zilnic la biserica daca tot nu ai ce face, ca mergi mult prea rar si te indepartezi de Dumzneu, de aceea ai ganduri sinucigase.

"pur şi simplu mă sufoc"

Total gresit.

Nu tu te sufoci ci domnul popa si familia lui e pur si simplu toxica pentru tine. Ei nu sunt capabili, el, mai ales nu e capabil sa iti inteleaga drama. E un egoist si traieste in lumea lui ca majoritatea popilor.

De sufocarea asta scapi divortand de el si vazandu-ti de viata ta.
Realizezi ca daca nu poti ramane insarcinata din motive medicala nu este vina ta si nu trebuie sa dai explicatii nimanui.

Abuzul prin care treci tu e unul clasic, @suntserios spune bine: apelează la ONG-uri, asociații, adăposturi de femei - ei au tot timpul de-a face cu astfel de situații.

Și, te rog, repetă asta până ți se imprimă în minte:

"Orice problemă are o rezolvare, doar că uneori trebuie să cer ajutor."

Dar nu pe TPU că noi suntem inutili

Tu nu realizezi pentru că ești foarte deprimată, dar ești pe drumul cel bun.

Faptul că muncești e deja un mare pas înainte, ești aproape independentă. Situația bancară se rezolvă rapid. Sunt multe situații în care se poate divorța și fără consimțământul lui. Dacă mai apelezi și unde ți-a indicat seriosul, o să fie bine.

Până la urmă, poate asta a vrut Dumnezeu, poate asta e o avertizare că acela nu e un mediu potrivit pentru a crește un copil sau poate chiar bărbatul nu e compatibil cu tine - infertilitatea e foarte complexă, nu știi niciodată.

Sunt atâtea lucruri care-ți pot da un sens în lumea asta, nu merită nicio clipă să te gândești la sinucidere.

Îmi pare rău că nu te putem ajuta cu nimic concret

Scrie-mi, din când în când, spune-mi ce mai faci.

Scumpa mea cel bun sfat pe care ți-l pot da este să divorțezi cum zicea @suntserios poți apela cu încredere la orice asociație și te asigur ca vei primii ajutor nu doar financiar ci vei găsi și suport în tot ce ai nevoie pentru a începe o viață noua!

In primul rand ar trebui sa stii ca toti avem probleme si necazuri. Cunosc cateva cupluri disfunctinale. Femei care isi inseala barbatii, barbati care isi inseala sotiile. Si culmea au si copii impreuna. Stiu un caz in care cei doi nu mai fac sex de ani de zile. Ani! Nici nu mai dorm impreuna. Dar daca intri la ei pe Instagram, par familia perfecta si fericita. Si nici nu trebuie ' sa iti ceri scuze ca ti-ai scris problemele aici, pana la urma din asta este TPU. Cat despre soacrata, iarta-ma ca zic dar este o scorpie ordinara! Parca este vina ta ca nu poti sa ai copii. Si sincer, daca chiar nu puteti avea copii, ii puteti adopta. Va trebui sa iti convingi sotul, chiar daca este preot si incapatanat, ceva imi spune ca te iubeste din tot sufletul. Cat despre luatul de pastile, te rog sa nu mai faci niciodata asa ceva. Ti-am, mai spus toti avem necazuri, si pana la urma toti trebuie' sa luptam si sa suferim. Chiar si cei mai bogati si celebrii oameni au probleme si depresii. Domnul nostru, Isus Hristos, si-a dus crucea cu smerenie si demitate, asa ar trebui sa facem si noi. Ce sa zic, te imbratisez si iti doresc ca Domnul sa te binecuvanteze cu un bebe sau sa ii lumineze mintea sotului tau ca sa fie de acord sa adoptati.