Fumul are efecte negative asupra procesului de cicatrizare, întrucât nicotina aflată în sânge provoacă o îngustare a vaselor de sânge în zona plăgii. Aşadar, aportul de sânge şi de oxigen este mai mic, astfel încât coagularea sângelui este afectată.
După câteva zile de la fixarea implantului începe faza de recuperare. Ţesutul conjunctiv se reface în jurul implantului şi al osului.
La fumători, celulele care compun acest ţesut sunt mai puţin active şi timpul de aşteptare între momentul fixării implantului şi cel al punerii coroanei, de exemplu, va fi cu siguranţă mai lung.
În timpul operaţiei, bacteriile pot pătrunde în plagă. În mod normal, ele sunt eliminate datorită celulelor care asigură imunitatea. Dar în cazul fumătorilor, activitatea celulelor sistemului imunitar este diminuată. Iar încetinirea debitului sanguin – întâlnită la fumători – măreşte riscul de infecţie.
Adesea, fumătorii au placă dentară şi tartru, fenomen mai prezent la aceştia, comparativ cu nefumătorii. De aceea, fumătorii sunt mai predispuşi la boli gingivale (gingivite) şi la parodontită.
În jurul implantului se poate produce o pierdere de os. La fumătorii care deja suferă de parodontită riscul pierderii de os este de 3-4 ori mai mare.
De altfel, bolile gingivale sunt mai frecvente şi mai severe la fumători. De asemenea, la aceştia inclusiv tratamentele sunt mai puţin eficiente.
La final, eşecul implantului este de 3-5 ori mai mare la fumători comparativ cu persoanele care nu au acest viciu. Studiile arată că a fuma creşte riscul pierderii implantului, mai ales dacă este slab calitativ.
În SUA, se recomandă renunţarea la fumat cu cel puţin una-două săptămâni înainte de intervenţie şi două luni după punerea implantului.
(din www.http://miscareaderezistenta.ro/sanatate)