E ceva rău in a sta cu părinții? De ce toată lumea ii considera fraieri pe cei care nu pleacă de acasă sa își ia o casa singuri? Eu nu ma văd locuind in alta parte, in orașul asta am crescut, am rude, prieteni, vecini cu care ma înțeleg bine, e liniște, e frumos. Părinții mei au mai construit o casa in aceeași curte pentru ca ei spera sa locuiesc aici in continuare. Am fost la facultate și de fiecare data când ma duc in București sa stau pe perioade mai lungi ma apuca depresia (deși nu e foarte departe, vreo 50 km), îmi pot găsi un job bun aici, e chiar așa mare lucru? E casa mea, nu stau pe capul nimănui, sunt singura la părinți, ma înțeleg foarte bine cu ei si ei ar face orice pentru mine, de ce sa ma duc sa îmi iau un apartament cu chirie in București sau sa ma înham la Prima Casa pe 30 ani doar ca sa nu creadă lumea ca nu "plec de acasă" cum face toată lumea? Toată lumea are mentalitatea asta?

Credeam ca au fost sterse de admini pentru ca debita numai prostii pe aici

Si totusi nu vrei sa faci ceva mai bun cu viata ta decat sa imprastii hate peste tot? Zic si eu, are cineva nevoie de raspunsurile tale? Mai bine lasa-i contul ala sters.

Si ce naiba are TPU de ma corecteaza mereu cu "lasa-i"?

Buna,
Nu asta e problema la tine,problema e ca te axezi mult pe ce zic unii si altii.
Daca nu ma insel,de la tine vad cele mai aiurite intrebari.
Intrebari de parca ai trait in jungla pana acum si vrei sa fi in rand cu lumea.
E o chestie si sa stai singur,libertate,dar si responsabilitati.
Din moment ce faci calcule,de ce mai pui intrebari de genu? Sa vina lumea cu pareri pro?
Esti majora,vacinata, faci ce vrei...
Oricum nu vei stata toata viata cu ai tai...
Cand va aparea un barbat in viata ta, pe langa intimitatea care o sa o vrea el, vei simti si tu nevoia!
Si apropo, mentalitatea e impartita intre 3 generatii!

E drept ca plecarea de langa ai tai reprezinta maturitate, responsabilitate si un tel mai dezvoltat, dar nici intr-un caz unul care sta cu ai lui desi are serviciu si se intretine e 'ratat' fata de unul care nu mai sta, nu mai ascultati de ceea ce zic altii, fiti cum trebuie pentru voi.

Uite de aia natia asta nu se misca nicaieri - fiindca majoritatea au o mentalitate de fatalai carora le e frica de cea mai mica schimbare! "Eu nu ma văd locuind in alta parte, in orașul asta am crescut, am rude, prieteni, vecini cu care ma înțeleg bine, e liniște, e frumos." Stai acasa, draga. Si pe la vreo 40 de ani o sa te plingi ca nu te ia nimeni si o sa crapi singura.

Nu iti cere nimeni sa pleci din orasul tau doar sa stai singur si comod,sa poti sa iti aduci pe cineva acasa,sa ai intimitate, spatiu.E comod sa stai cu parintii ca va ajutati reciproc dar nu e o dovada de maturitate si independenta.
Eu spre exemplu cand am reusit insfarsit sa imi iau o chirie cu iubitul nu pot sa stau in ea pentru ca el e plecat si eu am dezvoltat atacuri de panica si atunci stau la ai mei pana vine el de tot acasa dar nu mi-ar displacea sa ma distantez un pic de ei.
Iar cu casa luata cu credit nu prea ai ce sa faci, sa poti sa le oferi si tu la randul tau copiilor tai casa lor fiecaruia va trebui sa faci si tu ceva, sa se vada si dupa tine ceva nu doar ce a avut buni, ca atunci si ei la randul lor nu vor face nimic in viata.

Eu sunt de acord cu tine.
Chiar acum ceva timp m-am contrazis oarecum cu o persoana pe aceasta tema.

De multe ori aceasta "independenta" e un lux, un lux pe care nu multi si-l permit, cel putin, nu la noi in tara.

Ei bine, eu voi face referire la cei ce nu si-l permit.

Din acestia sunt doua categorii:
Primii, sunt cei care realizeaza asta si se conformeaza.
Iar ceilalti, sunt cei ce se lasa influentati de parerea celorlalti, si uite asa se intind mai mult decat le este plapuma.

La ce ma refer aici?

La acel caz in care ziceai tu ca respectivii merg sa stea in chirie, sau fac rate pe 30 de ani.

Ei bine aici e problema.

Daca te arunci inainte, sa locuiesti singur prin cartiere rau famate, ca mai apoi sa stai sa te chinui cu banii, sa mai constati la sfarsitul lunii ca dupa chirie, dupa utilitati, abia ti-au mai ramas bani de mancare, ei bine, atunci ai gresit.
Bine, asta nu inseamna ca daca ai niste parinti oribili care-ti fac mai mult rau decat bine, trebuie sa ramai cu ei.
In situatia aia, inteleg ca e necesar sa o iei pe propriul tau drum.
Dar daca ai totusi parinti ok, ai unde sta, nu vad care e problema sa locuiesti cu parintii.
Bine, cand ajungi la o varsta sa ai copii si sa locuiesti in aceeasi casa cu parintii, da, atunci e o problema, sau cand vrei sa te muti impreuna cu partenerul si nu ai intimitate.

Intr-un fel, cam asta e parerea mea, daca nu poti avea un trai decent pe propria ta piele, mai bine stai cu parintii pana te pui mai bine pe picioare.


Acum, daca tu te descurci cu banii, da, poti sa te muti singur unde vrei, nu e asta o problema, bravo tie ca poti.

Problema asta e, ca la noi, tinerii nu prea au posibilitati, si mi se pare cam aiurea sa-ti incerci norocul pe cont propriu.

Si da, mai e si o categorie, aia care locuiesc singuri, dar tot pe banii parintilor.
Dintre toti, cred ca acestia sunt cei ce ii blameaza cel mai tare pe cei ce stau cu parintii, intr-un fel, ei vad doar partea plina a paharului, de asta nu prea mai concep viata alaturi de parinti, si asa e, e altceva cand ai libertate deplina.
Insa, problema la ei e ca nu suporta aceea responsabilitate aferenta, nu isi asigura acel trai din proprii lor bani, daca la sfarsitul lunii, parintii lor contribuie mai mult sau mai putin pentru independenta lor, ei bine, ei deja sunt avantajati fata de ceilalti, si de asta ei pot privi dintr-o alta perspectiva lucrurile, o perspectiva, care, de multe ori difera fata de a celorlalti.

Pai cand locuiesti cu parintii pare ca te intretin ei, probabil de asta. Tu traieste asa cum vrei, nu mai lua in seama ce zic altii.

Nu trebuie sa dai explicatii nimanui in legatura cu deciziile pe care le iei in viata. Fiecare alege ceea ce considera ca e mai bun pentru el.
Eu nu vad nici o problema in a asta cu parintii, mai ales daca si lor le convine asta.

Mie nu mi se pare de judecat, dar trebuie să-ți pui tu niște întrebări cu privire la tine. Stai acolo din dragoste pentru ei sau pentru a-ți rezolva o dependență emoțională? Dependența emoțională de orice natură (fie că e vorba de iubit sau soț, fie că e vorba de părinți) nu e deloc sănătoasă.

Oricat esti de perfect, tot o sa fie cineva care o sa te creada fraier, indiferent daca locuiesti sau nu cu parintii.

Depinde de multe daca e bine sau rau.

Niste ratati. De ce? Fricosi penibili. A pleca de la parinti inseamna sa iti iei viata in maini. Gata cu mamica " care e mereu la fundul tau gata sa te stearga si gata cu taticul care plateste mereu tot. Sa fii indipendet inseamna sa faci tu toate alegerile in viata ta. Simplu.

Nu e ceva rau! sa stii! depinde acum cum vezi lucrurile! eu zic spun ca nu o sa poti sta toata viata cu ei! depinde! daca demonstrezi ca esti descurcareata! in sensul adica ca stii sa te descurci! atunci e ok! in regula! nu e o rusine sa stii sa stai cu parintii! mai ales ca dupa aia cand vei intalni pe cineva! ala sau aia! o sa iti zica spuna! in limbaj mai smecheresc golanesc asa! ca eu nu sunt mata sau tactu! sa am grija de tine! etc! si in acest fel atunci se considera relatia sau casatoria! o puscarie inchisoare! mai ales daca partenerul sau partenera face ce vrea cu tine!

Sa iti mai zic spun ceva! dar sa nu te superi! sa stii ca si daca esti casatorit! maritata! tot iti vezi parintii! de vreo cateva ori! daca nu tot timpul! exista desigur si modalitatea daca exista sa te muti la parintii tai! cu tot cu persoana iubita!

Nu, eu nu vad sensul in a te muta din curtea aia, putini au sansa sa aiba o casa facuta separat de parinti pentru ei, majoritatea nu o termina nici pe a lor.
Cat timp muncesti, iti platesti ale tale, nu vad care-i problema. Unii au bani de n-au ce face cu ei, n-au nici bacul luat, dar au vile si pile, nu aud sa fie trimisi la munca si criticati ca astia care aleg sa stea ramana cu familia. Si sa ai o familie in ziua de azi e mare lucru. Sunt lucruri mai grave decat sa locuiesti cu parintii. Poti fi muncitor si responsabil in multe feluri. Indiferent ce mentalitate are lumea, tu ar trebui sa faci ce simti ca e corect pentru tine. O chestie pe care trebuie sa tii cont daca alegi sa ramai cu ai tai e intimitatea. Dar tu stii ce relatie e intre voi si cum sunt organizate casele, pentru ca si eu am doua case in curte, dar intrarile sunt separate, e cu totul altceva decat atunci cand stai usa in usa cu ai tai.

Eu am ales sa ma mut din cauza orasului, care a inceput sa ma sufoce, m-am saturat sa vad fete cunoscute si am decis s-o iau de la 0 in alta parte. Daca as fi ramas in oras, n-as fi vazut sensul in a ma muta la 30 de minute de maica-mea, doar ca sa cheltui niste bani aiurea care pot fi pusi frumos la ciorap si investiti in ceva mai durabil decat o chirie.

Cred ca cei carora li se pare atat de WOW sa se mute singuri, au avut o copilarie si adolescenta de trantori. Mie nu mi-a fost dificil sa ma mut, in afara de munca, stiam sa fac o ciorba, sa dau cu o matura, sa platesc o factura, ca am facut asta si cat am stat cu ai mei. Mai dificil cand te muti singur e sa gasesti oameni normali la cap cu care sa-ti imparti spatiul, aici e provocarea, dar daca ai papagal te descurci si cu asta.

Am citit mai sus ca,, la cel mai mic vant familia e langa tine''. De asta e familie, lol. Cred ca unii confunda mutatul de acasa cu mutatul intr-o grota.

N-are sens să te muți la 10 minute distanță, mai ales dacă-s două case în curte. Dacă era una, era ok să te muți.
Đacă vrei să pleci în alt oraș unde ai oportunități, etc, e logic că ar trebui să te muți.

Endoriel, tu oricum comunici prin felicitari preponderent. Pune-ti la profil setarea sa nu primesti mesaje private de la nimeni (pe langa prietenii de la nimeni) si o sa vezi ce misto e bug-ul ala care apare peste putin timp cand nu-ti functioneaza butonul de Ignore, deci scapi de ignore de la toata lumea (pe viitor).
A ajuns Ray sa o roage pe admina sa îmi umble într-un cont acum vreo doua săptămâni ca sa ma poată baga la ignore

Nu toată lumea. Am 24 de ani și locuiesc separat de părinți. Este foarte frumoasă zona în care locuiesc, dar este la 30 de km de serviciu. Părinții locuiesc în aceeași localitete, iar tata merge în fiecare zi în capitală pentru că e administratorul unei clădiri.
Mama lucrează în localitatea unde locuim.
Nu este nicio problemă dacă locuiești cu părinții. Eu am ales să mă despart de ei pentru că ei m-au întrebat: Vei sta aici toată viața? Eu le-am spus: Nu, mă mut imediat ce îmi termin studiile. Ei au răspuns: Bine, dar să știi că poți locui aici când vrei tu.
Părinții au vrut ca eu să locuiesc separat de si, dar să bin mai des să îi vizitez.

În cultura chineză și în culturile popoarelor caucaziene familile stau împreună în aceași curte adică stau străbunici, bunici, nepoți, strănepoți. Aceste culturi au cele mai puternice famili în sens economic și social.

Poti sa ai tot ce vrei dar tot va fi cineva care sa te considere fraier. Nu trebuie sa te iei dupa fiecare persoana. Eu inca nu am varsta necesara sa ma descurc singur dar nu am in plan sa ma mut de la parinti. Ma inteleg bine cu ei si stau intr-un cartier linistit. Dar acum fiecare face cum vrea. Unele persoane pleaca de la parinti pentru ca ii considera cicalitori dar daca tu te intelegi bine cu ei nu vad nici un motiv sa pleci

Cum era vorba aia?

Mintile mici discuta despre oameni, mintile mari discuta idei?

Oh well...

Aia nu mai e prapadita si ratata, cum ii tot acuza pe cei fara Bac pe aici, pe intretinuti de parinti sau pe multi altii, si chiar pe nedrept.

Auzi @endoryus, data viitoare tine-ti balmajita in lesa inainte sa zici ca o duce mai bine ca mine, sa nu cumva sa ma mai linga in pzd in privat sa-i raspund la intrebari.
Ca esti atat de prost incat nu esti in stare sa o atragi mental si sa-ti ceara sa o lamuresti chiar tu.