Să revii la normal este greu, de ce.
Este o amintire care nu se uită.
Este o remanență perpetuă că ești fragilă și poți să recazi.
Astfel, nu îmi plac medicamentele. nu sunt pentru, dar dacă ele îți pot salva viața în viitor, să iei.
Du-te și afla, dacă nu ești capabila sa observi ca unii bolnavi de cancer lupta și pentru o zii de viata
Lasă porcăriile astea copilărești, ce ai tu nu se numește depresie....se numește lipsa de atenție, dacă aveai depresie serioasa îți tăiai deja venele fără sa mai întrebi
Ai pe cineva in familie cu cancer?
Urăsc boala aia cu toată fiinta mea
Dacă e vorba despre o pers apropiată, înțeleg.Stiu cum e.
Dacă e vorba de tine...îmi pot imagina.
De parcă doar oamenii care au cancer sau alte boli grave pot să aibă depresie și gânduri sinucigașe.
Ca să vrei să te sinucizi trebuie să ai niște motive, după ce încerci să te sinucizi motivele alea nu dispar, iar felul în care le vezi tu după ce încerci asta și nu îți iese diferă de la persoană la persoană.
Unii după prima tentativă nu de mai gândesc la așa ceva, alții o fac iar.
Contează și starea în care ești când o faci, dacă ești conștientă sau pe anumite substanțe, etc.
Cel mai bun sfat pe care l-aș putea da cuiva ce încearcă să facă asta e să meargă la un psihiatru.
Dar și să încerce să își facă viața mai bună pas cu pas, puțin câte puțin, să încerce să privească Intr-un mod diferit situația și cel mai important : să se concentreze și pe ce lucruri bune are în viața lui, e extrem de important să îți amintești cateva lucruri frumoase din viața ta în fiecare zi, iar dacă se poate chiar înainte să adormi, o să ai somnul mai profund și în timp dacă faci asta îți antrenezi mintea să se focuseze pe lucrurile bune, iar asta te duce departe de depresie.
Ești un medic bun pentru tine dacă știi cum să o faci, ai puterea să te vindeci dar și să te distrugi.
Ce te nelinisteste atât incât ai face o "tentativa de sinucidere"?
Depinde nu existã tentative, oamenii care chiar vor sã se sinucida nu mai suporta durerea psihica si indiferent de durerea fizica. O fac chiar daca asta presupune moarte in chin.
Esti tânara orice ai simti trece, ai toatã viata inainte, nu are nici un rost sa ai apucaturi de genul.
Gandeste-te-te ca micile tale "problemute" sunt nesiemnificative in univers. Mediteaza asupra chestiei asteia. Nu Fa sa parca ar fi atât de "mari".
Oricum doar tu stii ce simti...
Nu prea iti poti reveni. Daca ai avut o data tentativa asta, te va bantui cel mai probabil din nou. Nu cred ca psihologul te poate ajuta. Mai degraba un psihiatru.
Da. Mai ales dacă ești singură, sau te simți singură. De obicei factorul care te ajută să-ți revii este unul extern. Există două soluții.
1 - Te duci la psiholog.
2 - Încerci să comunici cu persoanele apropiate ție. Dar nu doar așa, ca să treacă timpul. Încearcă să te eliberezi de tot ce-ai în minte. Trebuie să fie cineva căruia i te poți destăinui.
Ar mai fi tratamentul medicamentos, dar nu recomand. Mai ales dacă problema este una ce ține de emoții.
anonim_4396 întreabă:
MatteoRalu întreabă: