E mai bine sa fi singur la parinti, ori sa ai frati, surori? e bine sa fi mai mere intre farti sau mai mic?
Eu nu mai sunt singura la parinti de cativa ani
. Mi se pare ok sa ai un frate (mai mic). E frumos sa il vezi cum creste, sa stii ca il inveti sa zica primele cuvinte sa ii arati lucruri frumoase si sa ii citesti povesti.Niciodata nu am fost invatata sa port pica pe fratele meu deoarece el are mai multe lucruri cum ar fi :jucarii, haine, carti si toate astea. Mi se pare absolut normal ca un frate mai mic sa fie el rasfatat si sa i se acorde cea mai mare atentie pentru ca na, e mai mic.Cateodata mi se intampla sa ma enervez cand mama intra intr-un magazin si se uita sa vada daca nu cumva sunt si haine de copii mici pe aici sau masinute, jucarii sau alte chestii, numai ca nu ma manifest ca alti 
gen sa imi omor fratele doamne fereste
. In concluzie e bine sa ai un frate, si mic ( am zis mai sus de ce ) si mare( pentru ca te poti baza pe el, te poate apara, poti discuta cu el, poate fi de partea ta in certurile cu parintii).
bye'!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
E o tampenie sa fii singur la parinti.Intotdeauna am detestat asta.Asta m-a facut sa fiu si mai interiorizata.Nici acum nu am scapat de chestia asta. Mi-as fi dorit sa am un frate mai mare
Răspunde
Nu poţi să ai un răspuns cert. Mie sincer mi s-a părut ok întotdeauna să fie doi copii la părinţi şi cu o diferenţă mică (la vârstă) între ei. Dacă eşti singur la părinţi îţi e mai urât pentru că vezi alţi copii cum se joacă cu fraţi lor şi tu eşti singur şi apoi când creşti ai nevoie de un sprijin diferit de cel al părinţilor, ai putea apela la un frate o soră, dar tu nu îi ai. deci. Cel mai mic din familie întotdeauna e mai răsfăţat şi cel mai mare e mereu mai solicitat pentru că trebuie să aibă grijă de cel mic în caz că diferenţa e mare. Cam atât.
Nu stiu cum e mai bine, da' parca e mai fain sa fii cel mai mic. Nu ai nici un stres.
Atâta îmi mai trebuia, un frate sau o soră mai mică. O gură în plus de hrănit.
Cât am fost mic, era bine (chiar perfect) pentru că oricât de puţin era, era uşor de împărţit la unu! (Împărţirea la 1 nu dă cu virgulă niciodată!)
Când am mai crescut era bine pentru că era mai uşor să muncesc să ţin 3 oameni decât ar fi fost 4 mai ales că dacă era fată şi-ar fi luat-o în cap şi ar fi creat probleme în plus şi inutile cum că ei i se cuvine totul că e specială şi bla bla bla.
Din punctul meu de vedere e cel mai bine singur(ă) la părinţi deşi uneori îmi doresc ca maică-mea să fi pierdut sarcina căci la cât de grea devine viaţa, era mai simplu să nu mă fi născut.
Eu sunt singura la parinti dar mi-ar placea sa am un frate mai mare ca sa ma apere...
Sa fie 2 copii la parinti o fata si un baiat diferenta...intre ei max 2 3 ani
e bine ca... o sa ai nevoie de ajutor
Parinti o sa se duca nuo sa traiasca mereu'
La cine te duci? la fratele respectiv sora ta
Te vor ajuta Moka insa la randul tau vei fii nevoit sa le intorci favorul ToT MokA
Iti zic din proprie experienta:sa fii singur la parinti este oribil. Uneori,sunt lucruri pe care nu esti in stare sa le zici nici parintilor(de teama,de rusine etc.),asa ca in ultima instanta,le discuti cu fratele/sora ta.
Acum,analizand natura umana,bineinteles ca cei cu frati/surori iti vor spune ca e mai bine sa fii singur,iar cei singuri la parinti(eu inclusiv)iti vom spune ca nu este absolut deloc in regula sa stai toata ziua de unul singur si sa ii vezi pe altii cum se bucura zi de zi,cum intr-o zi ploioasa se distreaza impreuna cu fratii, cum la nevoie intotdeauna se ajuta.
A fi singur a fost, este si va fi mereu un lucru oribil, oricat ti-ai dori asta, crede-ma, niciodata sa nu iti doresti sa fii singur.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
