E moral sa ascultam de parinti si sa le urmam exemplul in viata pentru ca ne iubesc si ne vor binele,dar e si mai moral sa invatam din greselile parintilor si sa ne dezvoltam un stil de gandire rational pentru ca parintii saracii probabil ne-au invatat ce au invatat de la altii si poate altii nu au avut dreptate,e bine sa ne dezvoltam un stil de gandire creativ si rational,sa vedem lucrurile mai profund si sa alergam catre calea spre fericire si libertate,unde in opinia mea se indreapta si AnimeLover95, bine zic?

Ce imi place cand mentionezi de mine

Eu am piscina cu sclipici si lamai
nu mai am nevoie de nimic

"dar e si mai moral sa invatam din greselile parintilor si sa ne dezvoltam un stil de gandire rational pentru ca parintii saracii probabil ne-au invatat ce au invatat de la altii si poate altii nu au avut dreptate"
Parintii considera ca au dreptate in ceea ce ne invata.Si de cele mai multe ori invatatura parinteasca este aceeasi peste tot.
Sa fii bun,sa respecti lumea etc. Invataturi pe care le-au invatat de la parintii lor,bunicii nostri sau din experienta de viata.

In opinia mea,experienta de viata conteaza extrem de mult.
Consider ca, chiar daca viata te ataca mult mai dur daca nu-ti asculti parintii, te lovesti de ea, suferi si asa ajungi la o anume maturitate.
Eu nu mi-am ascultat parintii pentru ca am vrut mereu sa experimentez si cei mai multi dintre noi nu ne-am ascultat parintii.

Iar fericirea pentru mine nu exista.
Fericirea absoluta nu exista pentru nimeni decat pentru copiii mici.
Toti alergam dupa fericirea absoluta prin diverse moduri.
Unii cu gandul la bani, la chestii materiale altii cu gandul la cariere si tot cei cu cariere impresionante si cu faima ajung sa se drogheze din cauza depresiei sau sa se sinucida.

Altii cu crestinism dar tot ei se plang dupa ca Dumnezeu i-a uitat si ca viata e prea grea si prea nenorocita.

Libertate?
Nu suntem liberi.Suntem sclavi ai gandurilor si suntem la mana mortii in fiecare zi.

Totusi cand suntem copii mici,pana sa dam ochii cu scoala,adevarata fericire exista,pentru ca, cum ti-am mai spus, cunoasterea este absenta. Odata ce cunoastem ni se deschid ochii(la fel cum si lui Adam si Eva li s-au deschis) si ne expunem la suferinta continua iar fericirea exista numai in portii mici, niciodata cum a fost in copilarie, de aici rezultand nostalgia copilariei.