Nu! Am aceleaș opinii, aceleaș gânduri...
Dar nu aceleaș întrebări! Dacă m-aș pune să întreb despre problemele mele, gândurile mele din „adolescență" și ceea ce mă interesează, cred c-aș ieși din anonimatul ăsta care mi-a mai rămas.
Da, aici spun ce gandesc, am curaj si sa ma contrazic. În viata reala tac melc, evit conflictele.
Deci e o diferenta intre tine de aici si tine din viata reala, sa ne imaginam ca ne facem niste impresi sau o relatie virtuala, practic ne-am insela
Sunt mai introvertită, sensibilă și enervantă. Când mă enervează cineva, dacă-l cunosc, mă apuc să-l fac să regrete sau mă retrag undeva și plâng gândindu-mă cum să acționez.De abia mă faci să vorbesc, dar după, de abia mai tac dacă mi-am dat seama că ești o persoană ok. A, și cred că sunt prea paranoică! De aia îmi târăsc mereu telefonul după mine cred.
Gute frage, in unele privinte da, in alte privinte nu, m-a ajutat foarte mult meseria mea de pfa, astfel am parte de socializare
Da.
Cu o fată care mi-a spus că sunt idioată, aproape cu prima mea profesoară și o dată cu tata. Poate mi-am mai certat cu lume dar nu-mi amintesc acum, astea au fost mai „serioase".
Eu și tata mereu „ridicăm tonul", așa că cred că-i ceva normal. Sau nu? Dar așa-s toți moroșenii.
Nu cred, practic tot eu sunt dar mai îndrăzneață, cum as dori sa fiu. Urasc cat de greu imi este sa vorbesc cu oamenii.
Presupun ca am vreo 3/4 prietene dar nu am prea vorbit in ultimul timp, de cand și-au gasit iubit. Vorbesc cu parintii dar nu pot sa le spun orice
De obicei, discomfort. "ar fi trebuit sa spun asta? Am spus ceva gresit? Asta a sunat ciudat, sigur rade de mine."
Te inteleg, o frica, cei drept e si normal asta cu necunoscuti, dar cu cunoscuti simti la fel?
De multe ori da, pana si cu prietenele fiindca avem idei foarte diferite si nu prea imi place sa ma exprim, las dupa ele. Nu vorbesc aproape deloc cu restul familiei in afara de parinti
Sincer nici prea are rost sa te contrazici cu alti,daca vezi ca gandesc diferit nu prea are rost sa iti pierzi timpul cu ei, vezi de persoane ca tine, daca nu gasesti asta e, mai bine decat sa iti pierzi timpul aiurea cu cine nu trebuie, dar la lucru nu comunici?
Acum sunt noua intre 5 educatoare peste 30 de ani, nu prea am ce sa vorbesc cu ele. Nu am copii, bărbat, rețete etc.
Imi place, cred ca ma descurc, dar e cam dăunător sănătății jobul asta.
Este, dar ma refer ca sunt tot timpul boli contagioase. Ma duc maine sa vad ce am.
Da.
In viata reala ignor mai multe chestii, si nu prea ma apuc sa contrazic prosti. Sunt mai politicos.
Aici nu tin cont de impresia pe care o las.
O constrangere practic, aici facem ceea ce real nu facem, in viata reala comunici?
Da, comunic foarte mult, lucrez cu oamenii. Dar nu ma apuc sa contrazic, ar fi o pierdere de timp.
Aici mi-e mai usor sa "trantesc" un teanc de argumente. In mediul real nu ma pasioneaza atat de tare schimbul asta de pareri, mai ales cu necunoscuti. Uneori chiar fac pe-a prostul, ca sa nu intru in discutii inutile.
In domeniul auto lucrez doar ocazional, in prezent.
Sunt angajat la un hotel.
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
wonderful2001 întreabă: