E sinuciderea o solutie pentru incetarea suferintei? De ce multi condamna sinuciderea si il vad ca pe un act de lasitate cand numai omul care sufera si se gandeste la suicid stie ce e in sufletul lui, cata amaraciune si regrete are si cat de mult sufera? Nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ma nasc sau nu si mai ales de ce sunt obligat sa sufar atat si sa traiesc o viata rasuflata?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Pentru ca este calea cea mai usoara de iesire. Este mult mai usor sa te sinucizi decat sa gasesti puterea interioara sa gasesti ce te face nefericit si sa lupti cu acele lucruri. Sinuciderea este un act final si simplu in sine. Insa cand incerci sa te lupti cu ceea ce te face nefericit este o lupta continua in care faci alegeri si te confrunti cu alegerile pe care le faci. Cand te sinucizi nu mai ai nici alegeri, nici consecinte, nici responsabilitati.
Sinuciderea e dreptul fiecarui om.
Omul are dreptul sa bea pana moare, sa se arunce cu parasuta, sa fumeze, sa se imbrace cum vrea el, sa se sinucida.
Are multe drepturi omul.
Atat timp cat nu face rau celor din jur.
Deci nu vad care e problema cu sinuciderea.Sinucideti-va,fratilor! Voi stiti ce aveti pe suflet, nu eu.
Insa, eu nu as face asta.
Si consider ca e calea cea mai usoara de a scapa de probleme.
Iar mie nu imi plac chestiile usoare.
Nu si nu. Nu este o solutie. Cine se sinucide se va duce direct in iad. Cel putin asa se spune, indiferent daca tu ai fost o persoana deosebita si foarte buna din toate punctele de vedere. In al doilea rand sinucigasul nu va fi inmormantat cu slujba.
Totul pleaca de la cap. Sunt si alte solutii de a te razbun sau a-ti spune,, oful" sau cum sa abordezi o problema. Oricum lumea in care traim si societatea asta pana la urma e deja sub orice critica, nu prea mai exista solidaritate s.a.m.d.
Concluzie, cine recurge la asemenea gest este strict problema lui, dar totusi este libertatea fiecaruia.
Buna intrebare...
Nu am un raspuns, cel putin nu unul suficient de eligibil, oricum sunt de acord cu tine in mare parte, dar, iti spun de ce sa nu o faci...
Daca azi iti este rau, maine iti poate fi bine, daca tu renunti la viata nu ai regreta ca nu stii ce oportunitati s-ar fi putut sa ai in viitor?
Momentan sunt motive de care sa ma agat...dar m-am saturat de o viata traita rasuflat...''fara culoare'' ''fara gust'' si ''fara miros''. Daca intelegi ce vreau sa zic.
Inteleg...dar tocmai pentru motivele alea trebuie sa traiesti.Dorintele tale trebuie sa fie mai puternice decat raul din jur! Si tu trebuie sa fii mai puternic.
Hai schimba poza aia...
Iti dau o melodie frumix daca o schimbi sau mai multe.
Iti dau si pupici muuulti! 
În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.
Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.
Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.
Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii... 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
