Ești mulțumit cu viața ta?
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
NU sunt multumit deloc.Mai am multe de schimbat si de imbunatatit la mine si la viata mea.Am foarte multe regrete.
Dar tu?
la fel și eu. nu știu dacă problema e în jur sau e la mine.
Nu as vrea sa schimb nimic din viata mea, buna, rea, tot esti nevoit sa o traiesti. Parerea mea este ca orice as fi ales in trecut, orice as alege in prezent, orice voi alege pe viitor, lucrurile se vor intampla la fel, nu poti anula nimic, totul se desfasoara intr-o perfecta ordine.
mă bucur că ești mulțumit, dar ce legătură ar avea țara cu fericirea ta?
Iara incep pentru ca am 1000 de motive sa fac chestia aia.Iti urez mult succes mai departe... Sper sa fii fericita! 
nu faci nimic, termină cu asta. stai aici, oricât ar fi de greu.
O sa mai stau putin, dar probabil o sa renunt odata si-odata la viata asta de cacao...N-are niciun sens, pentru mine cel putin.
nici pentru mine n-are sens și totuși nu fac asta. gândește-te că nu toată viața ta va fi așa.
Da. Am inceput facultatea, noi oportunitati de a ma face varza cu oameni noi. Abia astept.
Sunt momente cand totul pare ideal. Dar sunt acele momente pe care le numim foarte scurte si rare. Alteori simt ca totul se duce de rapa si e irecuperabil.
Dar in general as putea spune ca sunt multumit undeva intre 60-70 la suta. Am suficiente motive sa fiu recunoscator.
Multumirea atrage plafonare, stagnare si complacere. Nu trebuie sa fim multumiti, nu am fost conceputi sa fim multumiti, am fost conceputi sa ne scaldam doar in frustrare si invidie in speranta ca aceste sentimente vor reprezenta fundatia dezvoltarii noastre. Si functioneaza, in cele mai multe cazuri, ce vedem in jur la altii ne determina sa devenim mai buni in speranta ca vom reusi sa obtinem aceleasi lucruri. Mai e reversul medaliei cand frustrarea copleseste, moment in care viata individului s-a cam terminat, existenta lui va deveni un fiasco al plangerii de mila si al regretelor, pana cand persoana se consuma pe sine si tot ce mai ramane e doar o carcasa goala care tanjeste dupa propriul sfarsit.
Ca sa rezum, da, sunt multumit! Pentru ca totul inseamna nimic si nimicul e totul, tot ce facem si strangem nu inseamna nimic si tot ce ni se intampla nu are nici o relevanta, nicaieri, cu exceptia proprielor creiere si conceptii.
"Ce urmă lasă şoimii-n zbor?
Ce urmă, peştii-n apa lor?
Să fii cât munţii de voinic,
Ori cât un pumn să fii de mic,
Cărarea mea şi-a tuturor
E tot nimic!" Cosbuc
Ti-am scris si o poezie! Daca si acum mai crezi ca universul e aiurea, dupa ce tocmai ti-a scris o poezie cea mai interesanta persoana din viata ta, sigur e ceva in neregula cu tine!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
