E doar o trăsătură a personalității, care poate fi privită atât ca pe un avantaj, cât și ca pe un dezavantaj, în funcție de context.
Nu o văd ca pe un defect, cum nu văd nici extrovertismul ca pe o calitate. Fiecare cu firea lui, iar atâta timp cât tu te simți bine cu tine și nu încerci să o dai în altă extremă doar pentru că așa trebuie, e ok.
Desi si eu sunt introvertita, da mie mi se pare un defect tocmai de asta ma pun in situatii incomode in fiecare zi sa depasesc asta
Timida*
Sunt si introvertita.Imi place sa ma izolez, nu prea comunic, nu-mi exprim sentimentele, le traiesc mai profund.Si in multime ma simt singura.Pe de alta parte sunt nesigura pe mine insami si lipsita de curaj...mai sfioasa.
Vezi ca tu poti fii suspecta de depresie, esti si mica si poate sa-ti fie 'fatala' una ca asta/
Nu sunt depresiva...asa e personalitatea mea.Am avut parte in viata de cateva evenimente nefericite care m-au transformat intr-un "robot" si cei care ma cunosc stiu asta.Chiar si asa, nu pun la suflet.Nu ma va afecta in niciun fel, am fost mereu judecata si respinsa.M-am obisnuit.
Fii fara grija, esti mica si d-aia gandesti asa, nu e om pe lumea asta care sa n-aiba sentimente, acum depinde si ce sentimente are, asta ne deosebeste de robot.
Da,si asta.
Doar ca prin natura noastra suntem asa, astia introvertiti, ma intelegi?
De cand ne-am nascut pana ce murim.
La fel cum unii sunt facuti pentru socializare, mie niciodata nu mi-a placut asta.
Preferam sa stau in curte si sa ma catar pe pătulul gainilor decat sa ies cu cineva la joaca.
Acum totul are sens, eu prin natura mea sunt cu socializarea, n-am intampinat niciodata probleme,, ajung sa vorbesc cu persoane pe care abia le cunosc atat de deschis, dar nedand din casa elementele importante.
E o diferenta intre ce fac eu si naivitate,, dau senzatia ca pot fi si mai deschis,, dar cu limite/
UnchiulRamiz întreabă: