Nu as fi geloasa. Eu daca as fi fost in locul tau cred ca nici nu i-asi fi observat. Mai sunt geloasa atunci cand prieteni/colegi mei au ceva si eu nu am. O sa-ti treaca. E ca si cum ai vrea sa obti acel lucru. Eu imi doream foarte mult un mp5 si eram aproape gata sa-l cumpar fara sa le cer parintilor voie. Si acum vreau dar nici nu ma macina gandul ca l-as vrea si mi-am dat seama ca pot trai si fara el.
Gelosi in sens, gelosi pe ei ca au pe cineva cu care sa imparta sentimentele, gelosi pentru ca sunt la mare doar ei si nu impreuna cu familia? Si ca sa ti raspund la intrebarea ta, nu nu as fi fost gelos pe ei, as incerca sa vad oare ce se intampla cu mine de ce am ajuns sa ma plimb singur si sa nu am si eu pe cineva, daca e cineva devina pentru situatia asta eu as fi devina. Poate esti prea greu de multumit si din cauza asta nu ti ai gasit pe nimeni, poate ceri prea mult uneori, trebuie sa incerci si tu sa lasi un pic mai jos garda si sa pari mai deschisa la ceva nou. Sunt sigur ca daca pui pe o foie de hartie vezi mai multe defecte la tine decat lucrurile bune, ai incredere in tine si fi tu insutisi o sa ajungi si tu subiect de gelozie pentru alte fete.
Da acelasi sentiment il aveam si eu cand am fost la mare cu familia si niste prieteni de.ai familiei.
Lasa ca peste cativa ani ne vom gasi si noi "marea dragoste" si ne vom plimba si noi ca acele cupluri, iar alte fete sau chair baieti care vor avea varsta pe care o avem noi acum, ne vor vedea si o sa fie gelosi pe noi.
Dap, si eu eram geloasa inainte, cand nu aveam iubit:-s ca eu nu puteam sa fac ceea c fac ei sh sa simt ceea ce simt ei unu pentru altu km proasta gandirea asta
Nici eu nu am prieten si vad multe lume caree are si uneori imi vine si mie sa am pe cine sa iau in bratze dar de se intampla ff rar pentru ca imi e mai bine asa
Cu siguranta. Zi de zi sunt gelos. Uneori stau si ma gandesc la felul in care ei sunt fericiti dincolo de tradari, minciuni, ipocrizie. Pentru ca nu pot vedea altfel ca ansamblu situatia de azi. Si ma gandesc totodata ca nu am niciun drept sa judec. Iubirea e iubire indiferent de forma in care exista ea in cadrul unei relatii. Stau si vad cum partenerii isi accepta foarte multe greseli pe care ma gandesc, eu nu le-as putea suporta si accepta totodata. Vreau eu prea mult? Sau poate vreau sa nu fiu nevoit sa pun in balanta nevoia de a fi tolerant cu iubirea ce o port partenerei? Nu prea stiu nici eu. Tot ce stiu ca ei au ceva ce poarta numele de iubire. Poate o iubire constransa de sex. Dar tot iubire e si aia. Altfel ar fi doar ceva de o seara. Oricat de bun e sexul gratuit, uneori esti dispus chiar sa platesti pentru a scapa de el. Asa ca mi-e greu sa cred ca sexul e singurul raspuns. Iubirea este insa acolo, in fiecare raspuns primit la intrebarile : De ce ei? De ce nu eu? Unde e ea?
Logik iubita!
Zi-mi si mie ce mai faci?
Asa imi este de dor de tine. Abia astept sa vb pe mess
Pup!
Cum te distrezi pe-acolo?