E ducatia teoretic are un rol pozitiv, dar relitatea e alta! Putini sunt cei care relizeaza ca educatia are un scop bine pus la punct, scop sa te faca un simplu muncitor de rand sa mai imprumute hotii ceva pe capu tau iar tu sa dai dovada de bun simt si respec si sa nu comntezi, asta sa fi manipulat mai usor.Scoala vieti e bine sa o aibe fiecare indvid in parte sa functioneze optim cum spui tu! Cu educatia cam mori de foame, gesturile de politete si codul bunelor maniere sunt de ajuns, asta cu cine merita si cand e cazu.
Eu nu am intalnit pana acum o educatie (cel putin oficiala si a maselor) care sa ma invete cum trebuie sa traiesc si "cum functionez". Ma refer la lucruri mai "interioare". Incearca sa vezi de cate ori gandesti fara sa fie util si de cate ori faci lucruri fara rost. Nu ne putem controla emotiile, ne ingrijoram fara motiv etc. Nimeni nu ne invata ca prin gandire necontrolata si emotii negative se consuma o mare parte din energie pe care o putem folosi in alte scopuri.
Nici nu vei intalni o astfel de educatie, poate sa te audoeduci! De trait inveti singur si la timpuri noi incerci sa te acomodezi.De ce sa ma gandesc la ceva inutil cand pot sa ma gandesc la ceva util? Emoti negative toti avem, unii controlate alti nu! Trebuie sa mai aiba si psihologi clienti nu?! Spune-le asta si celor care se streseza in fiecare seara de ziua de maine, sa vedem ce au de spus...
Robert, aici te inseli. Si mai vorbesti si din carti. Tu nu ai de unde sa stii ce ai simti daca ai castiga la loto. Poti doar sa presupui, iar despre sine insusi, omul presupune multe lucruri neadevarate, pentru ca el nu s-a obosit niciodata sa se studieze. Omul nu-si poate controla emotiile. Oamenii sunt diferiti. Unii au emotii in unele circumstante, altii nu au emotii, in aceleasi imprejurari. Daca tu nu ai emotii cand iesi cu o fata si altul are, sau tu le ai mai mici, asta nu inseamna ca tu ti-ai controlat emotiile. Asa sunt emotiile tale la momentul respectiv. Daca iesi cu o fata si nu ai emotii, pur si simplu nu le ai. Nu ai controlat nimic. Noi cadem in eroarea sa credem ca daca altul are emotii si noi nu, inseamna ca noi ne controlam. Alt exemplu este cand te insulta cineva. Unul se enerveaza foarte repede, altul nu are nicio reactie (din diverse motive). Dar nu inseamna ca cel din urma se controleaza sau schimba ceva. Poti verifica daca iti poti controla emotiile in felul urmator: te urmaresti si astepti sa prinzi un moment in care tu stii ca ai emotii. Apoi cand "vezi" emotia, sau o simti, incearca sa o controlezi. Fa-o sa dispara. Hocus pocus. Vezi, poti? Noi nu ne putem controla nici gandurile; emotiile sunt si mai greu de controlat, din mai multe motive. Noi nu suntem educati sa "educam" emotiile. Ba chiar credem ca sunt benefice si necesare, prin urmare, ele se dezvolta asa, prin imitatie si cand le manifestam nu ne gandim sa le oprim. Gandim tot timpul in exterior. Daca x ma enerveaza, ne gandim "ce sa fac eu ca x sa nu ma mai enerveze? eventual l-as strange de gat, dar nu am cum. Sau m-as muta eu in alta parte, etc." Niciodata nu ne uitam in interior, sa spunem "uite, am o problema, m-am enervat. Sau imi este frica, cum opresc asta?"
Nu,nu ma insel,unii nu se cunosc pe ei ca persona dar sa-i mai cunoasca pe altii! Nu vorbesc din carti,mari filosofi au scris totul intre patru pereti, total rupti de realitate.Ei s-au bazat numai pe logica! Dupa tine mai sunt valabile proberbele de genu "ai carte, ai parte" sau "respecta sa fi respectat"? Eu zic ca nu in cea mai mare parte! Gandim diferit, avem opini diferite, unii chiar te vor uimi si vor fi un exemplu demn de urmat in viata.Ce sa-ti spun, la unele faze ai dreptate la altele nu.Cum ai spus si tu, nu am castigat la loto, dar am castigat la altceva...Omul care nu s-a obosit sa se studieze pe el insusi, ii va fi foarte greu sa-i studieze pe alti! Daca ti cont de anumite aspecte, poti sa citesti un om foarte repede.Sa-ti mai dau un exemplu, aici vorbesc de emotile care muli le au la un interviu pentru angajare.Eu am avut doar cu o seara in urma, doar ma gandeam la posibile intrebari si ma framanta gandu daca voi trece cu brio sau nu. Odata ajuns acolo, mi-am stapanit emotile.Crede-ma,sunt unii foarte emotivi si stresati in situati de genu si cu greu isi gasesc cuvintele.Pana la urma caracterul unui om se cunoaste in stuati mai delicate.Asta e parerea mea, nu trebuie sa fi de acord cu mine, poti sa-ti exprimi liber prerea ta.Nu ma deranjza absolut deloc.Dar cum spuneam, suntem diferiti, gandim diferit!
Ai avut 2 situatii diferite. Una acasa, una acolo. Se poate ca acasa sa ai niste emotii si acolo altele. Se putea sa fie asa cum ai zis, se putea sa nu ai emotii nicaieri. Se putea sa ai emotii si acasa si acolo. Se putea acasa sa nu ai emotii si acolo da. Imi poti spune te rog cum au disparut aceste emotii? Au un motiv.
Cred ca datorita increderi in sine! Daca esti genu pesimist si te macina tot felul de ganduri, e evident ca ai emoti in anumite situati! Multi se pot exprima liber doar in mediul virtual, in relitate parca nu isi gasesc cuvintele.De ce? Pentru ca le e firica de parerea celor din jur sau ca vor spune ceva ce ii va deranja pe alti! Eu cred ca totul pleaca din subconstient,dar cum spuneam si mai sus, opinile sunt impartite! Poate nu esti de acord cu mine, nici nu iti cer asta, dar mai gandeste-te! Emotile apar numai gand iti pui singur tot felul de intrebri de genu "cum o sa fie?" "o sa creez o impresie buna" "oare o sa fie bine?" si lista poate continua! Emotile de necontrolat sunt in situati diferite! Cum am mai spus, iti naste devasta, n-ai cum sa nu fi entuziasmat!
Tu vezi ca eu vorbesc in termeni cu exemplu iar tu zici "cred ca datorita". Nu exista "cred ca datorita". Ori analizezi situatii si stii exact, ori nu stii. Noi de multe ori confundam gandurile cu emotiile. Asta pentru ca poti avea "emotii intelectuale" si "ganduri emotionale". Ca sa iti dai seama ca e asa, ai 2 variante: ori te apuci de acum sa vezi in fiecare situatiile, care sunt gandurile si care sunt emotiile si sa incerci sa le separi, ori crezi in continuare ca e foarte simplu sa-ti dai seama care sunt gandurile si care sunt emotiile Cum suntem obisnuiti sa reactionam mencanic si "sa economisim" energie alegand varianta cea mai usoara, presupun ca dupa ce va ajunge acea fraza la tine mintea va reactiona in secunda 2: "emotiile sunt emotii si gandurile sunt ganduri, e simplu". si baga topic closed, pentru ca ea stie deja cum e cu gandurile si emotiile, nu trebuie sa-si mai bata capul.
Tu ai prezentat o parte din situatie. Omul are 5 functii: o functie intelectuala, una emotionala, una de miscare, una instinctiva, una sexuala. Se mai numesc si "centri". Ultimii 3 pot fi grupati si numiti "partea mecanica" a omului.
Acum, ei au viteze diferite si timpii centrilor sunt diferiti. Raportul de viteza si timp este de 1 la 30.000. Ei in ordine sunt: intelectual, motor si instinctiv, emotional si sexual.
Asta inseamna ca centrul motor si instinctiv sunt de 30 000 de ori mai rapizi decat centrul mental(intelectual). Centrul emotional, daca functioneaza la viteza lui proprie, este de 30 000 de ori mai rapid decat instintiv si motor.
Asta explica multe fenomene binecunoscute pe care stiinta obisnuita nu le poate explica si peste care, in general, trece pastrand tacerea sau pur si simplu refuza sa le discute.
De exemplu: cineva bea un rachiu si imediat, in mai putin de o secunda, traieste multe senzatii noi: caldura, relaxare, pace, multumire, bunastare sau iritare, manie etc.
Poate pare obisnuit, dar un fiziolog stie cat de multe procese complicate trebuie sa aiba loc intre momentul inghitirii rachiului sau al paharului cu apa si resimtirea efectelor. Orice substanta care intra in corp pe care bucala trebuie sa fie analizata, incercata in mai multe feluri si numai dupa aceea acceptata sau respinsa. Si toate astea se petrec intr-o secunda sau mai putin. Noi masuram timpul obisnuit cu centrul mental. Centrul instinctiv fiind de 30 000 mai rapid, inseamna ca el are nu o secunda, ci vreo 8 ore la dispozitie, iar in 8 ore aceste masuratori pot fi efectuate intr-un laborator fara nicio graba.
Se mai poate observa asta cand suntem intr-un pericol, reactionam instinctiv (sarim din fata masinii, etc) si doar dupa cateva secunde realizam ce s-a intamplat. Dar centrul de miscare si instinctiv au avut timp in fractiunea aia de secunda sa analizeze: "vine masina... daca stau aici, ma pocneste si mor. Daca sar intr-o parte, ma salvez. Ce ar trebui sa fac? sa stau acolo sau sa sar intr-o parte? Dar in ce parte ar fi mai bine sa sar? in stanga, sau in dreapta?"
Alt exemplu e scrisul la pc. Fiecare "centru" din acesta, are o parte mecanica, o parte intelectuala si o parte emotionala. Prima oara cand invatam sa scrim la PC, scriem greu. Trebuie sa folosim mintea, sa gandim pe unde sunt tastele, etc. Dupa un timp, actiunea se transfera din centrul intelectual in centrul motor si preia el. Atunci, scriem foarte repede, iar mintea noastra ramane libera. Putem sa ne si gandim la ceva, sa si sciem in acelasi timp, pentru ca centrul de miscare actioneaza tastele si nu mai avem nevoie sa fim atenti la tastatura cu mintea.
Am facut paranteza asta ca sa vezi cat de greu e sa-ti dai seama daca un gand vine dintr-o emotie sau invers. De obicei exista ambele variante. Dar te contrazic si acolo. Se poate declansa emotia fara ca tu sa apuci sa gandesti ceva. Apoi dupa aceea iti dai seama ca s-a declansat emotia ca ti-e frica sa nu gresesti. Dar nu te-ai gandit la asta inainte sa se declanseze emotia. Intelegi? Daca o sa te studiezi ai sa vezi ca multe chestii sunt asa. Sau daca eu bat cu pumnul in masa repede, tu mai intai sari in sus si te sperii si-ti bate inima de 2 ori mai repede. Abia dupa aia te intrebi ce s-a intamplat. Deci, intai ai emotii si reactioneaza centrul instinctiv si modifica functionarea organismului si apoi vii si tu si zici "a? ce s-a intamplat?" Emotiile de care zici tu, sunt cele mai inutile emotii, pentru ca ele nu sunt declansate de ceva exterior. In momentul acela (prezent), nu se intampla nimic. Atunci intervine mintea si creaza scenarii iar tu crezi ca sunt reale si iti vin si emotiile. De cele mai multe ori, cand nu se intampla nimic in exterior, emotiile vin dupa ganduri, cum ai spus tu, ca nu au de unde sa rasara asa. Dar cand esti in mijlocul evenimentului si ai emotii pentru ca ai vazut o persoana, sau s-a intamplat ceva, atunci de cele mai multe ori emotiile se declanseaza primele.
Usor cu tastatu, asta sa nu faci bataturi la degete! Eu am dat exeple concrete din situati reale, dar tu iei in considerare si cel mai mic amanunt! Te-ai gandit ca in mare parte oamenii sunt prea ocupati sa mai gadeasca liber? In tot ce ai spus tu, te-ai bazat mai mult pe logica. Daca dezbateai subiectu la categoria #Stinta si filosifie nu cred ca raspundeau mai mult de 2-3.Cred ca mai in gluma iti cereau si o mica suptitare. Emotiile sunt clasificate in mai multe feluri,si anume mania,tristetea,frica, bucuria, surpriza, rusinea etc! Daca te intreb care e definitia la cuvantu emotie, o sa vi cu cine stie ce explicati filosofice...Iti mai zic odata, doar anumite tipuri de emoti nu pot fi controlate, nici de aceasta data nu iti cer sa fi de acord! Pana la urma toate explicatile sunt niste chesti nesemnificative folositoare doar la concursuri de cultura generala, dar nu prea e dezbatut acest subiect! In intrebarea ta spuneai ca omul are nevoie de o anumita cunoastere pentru a functiona optim.In mare parte omul e ocupat cu probleme de zi cu zi, nu mai are timp si pentru asa ceva!
Stiu ca ai dat exemple din situatii reale, dar nu poti intelege unde bat decat daca te uiti la tine insuti, si judeci prin prisma a ceea ce observi la tine insuti, in interiorul tau. Pentru a face asta ai nevoie de o "atentie speciala" care sa fie indepartata asupra ta, pe care omul in mod obisnuit nu o are decat foarte rar. Atat de rar incat practic nici nu conteaza, nu produce nimic in interiorul sau.
Oamenii nu gandesc. Mintea face asocieri in functie de ce primeste din exterior. Oamenii se identifica cu mintea si cred ca "gandesc". Daca stai relaxat intr-un fotoliu si iti indrepti atentia spre tine insuti, cu scopul de a-ti observa gandurile, o sa le observi. O sa vezi ca mintea face asocieri (ceea ce se numeste in mod eronat gandire) fara sa-i dai tu vreo comanda. Omul primeste impresii prin cele 5 simturi. Ceea ce este in exterior ajunge la minte iar mintea face asocieri; ceea ce vine din exterior leaga de ceea ce este deja inregistrat in memorie si asociaza. Dar asta nu e intelegere, nu e nimic. E un talmes balmes aleatoriu de ganduri. Asa "gandesc oamenii"
Am pus aceeasi intrebare la Stiinta si Filosofie, la Religie si la Timp liber. Au raspuns pe 2 fronturi. Una cred ca a fost stearsa. Aceasta a fost mutata la conversatii.
Tu ai dat exemplu de emotii, nu le-ai clasificat. Bucuria in sine e emotie, ruseana e emotie (care e de fapt frica), etc. Daca vrei sa le clasifici, le poti clasifica in pozitive si negative. Dar din punctul meu de vedere, emotiile negative nu sunt emotii. Cam 90% din emotiile pe care le avem nu sunt emotii. Sunt niste manifestari create prin imitatie. Hai sa-ti mai zic ceva: emotiile adevarate, nu pot fi decat pozitive. Ele nu te pot decat incarca cu energie. Ceea ce te descarca de energie, nu e emotie. E o stare creata prin imitatie. Nu ne-am nascut cu ea si pentru ca nu ne-am nascut cu ea, o putem elimina. Credinta spre exemplu este emotie. Dar prin imitatie, am invatat sa transformam credinta in suspiciune si acolo unde ar trebui sa avem credinta devenim suspiciosi. Suspiciunea in sine nu aduce nimic bun. Una e sa intelegi ca un om nu se poate tine de cuvant si atunci si stii de ce nu s-ar putea tine de cuvant. Alta e sa fii suspicios asa, din oficiu, ca asa simti tu, dupa fata lui. Al 2-lea exemplu nu e normal, e invatat prin imitatie de la parinti etc. Si incepem sa fim si noi asa. Iubirea se transforma in gelozie, etc. Rusiunea e de fapt o frica mascata. Deci revenind, poti face o clasificare a emotiilor in pozitive si negative, dar nu ca sunt clasificate in frica, iubire, etc.
Nu pot da o definitie a emotiei. O simti tu. De regula emotiile se simt in plexul solar. Mai sunt senzatiile, care vin din centrul instinctiv. Centrul instinctiv se ocupa de toate functiile cu care suntem inascuti. Tot ce invatam e din centrul de miscare. In centrul instinctiv intra bataile inimii, respiratia, inmultirea celulelor, etc. Toate astea sunt procese care se produc independent, fara ca noi sa fim constienti. Centrul asta produce senzatii. Sunt senzatiile celor 5 simturi: senzatie de cald, rece, durere, amar, acru. Poti spune ca simti ca ti-e cald, dar daca observi o emotii si senzatii, in scurt timp observi ceva diferit si le distingi foarte usor. Apoi vei sti sigur care sunt emotiile (fara sa ai o definitie) si care sunt senzatii. Noi vrem sa definim totul, de parca s-ar putea
La emotii controlate si necontrolate nu te mai contrazic pentru ca s-ar putea ca eu cand zic "controlul emotiilor" sa inteleg un lucru, iar tu altul si ne contrazicem degeaba pe o sintagma pe care o intelegem diferit.
Eu din ce-ti povestesc acum, am aplicat si am ajuns sa nu mai am emotii negative aproape deloc, dorm 3 ore pe noapte maxim, pot sa vorbesc la telefon si sa scriu in acelasi timp, apoi vin beneficii pe care le am in interactiunea cu persoanele (pot sa-ti dau sute de exemple de toate felurile). Daca inveti sa nu mai cheltui energie inutil prin ganduri inutile, emotii inutile, miscari inutile, etc poti strange o energie fantastica cu care pot face o groaza de chestii pe care oamenii le catalogheaza in general ca minuni. Nu inteleg cum de nu te-ai prins pana acum ca tot ce-ti zic e practic si se poate folosi. Iti poti crea o structura, ceva in tine insuti care sa ramana neschimbat permanent si care sa reziste la orice fel de modificari exterioare. Chestia asta se numeste corp astral sau suflet si rezista si dupa ce mori. Pana nu-ti creezi asa ceva, esti doar o bucata de carne ale caror actiuni si decizii sunt determinate de influente exterioare. Stiu ca suna dur, dar daca esti sincer cu tine insuti si te intrebi fara prejudecati o sa vezi ca asa e.
Ca sa aplici o asemenea cunoastere si sa obtii o transformare interioara si sa cristalizezi ceva in interior, e nevoie de ceva ce se cheama "supra-eforturi". Cand faci ceva pana la epuziare, (cand se consuma energia din centri) se cheama efort. Daca reusesti sa treci de acel prag, te conectezi la o rezerva de energie a organismului pe care noi in mod curent nu o folosim niciodata. Pentru ca ne oprim cum simtim ca am obosit putin. Eh, in viata de zi cu zi, pentru a rezolva problemele, sunt suficiente eforturi, dar ca sa poti sa lupti cu toate fortele mecanice si influente din exterior ai nevoie de o vointa de fier. A fost in 2008 un congres spiritual in India iar un om, ca sa ajunga acolo, a mers 2000 de km pe jos. Nu stiu in cate zile a parcurs drumul, dar acesta e un supra-efort.
Noi nu ne gandim sa ne schimbam obiceiurile. Traim mereu dupa "imi place" sau "nu imi place". Iesim afara, ne-a udat ploaia, ne intoarcem in casa. Imi vine sa fumez, am bagat tigara in gura. Avem ticuri si obiceiuri inutile si mecanice cu zecile, pe care nici nu le observam, dar sa le mai si eliminam. Daca incercam sa le eliminam apar rezistente, ca la orice dependenta si in cel mai scurt timp renuntam.
E, sunt unii oameni care nu vad rostul unei vieti decat pentru a gasi si aplica o asemenea cunoastere. Ei au o forta interioara si o neliniste atat de puternica, incat orice pe lumea asta li se pare inutil si zadarnic. Nu-i satisfac nici banii, nici functiile, nici familia, nici 10 facultati, nici serviciile. Pentru ei, a te naste, a trai si a muri, doar de dragul de a trece prin viata, este o absurditate. Acesti oameni pun pe primul plan gasirea acestei cunoasteri si practicarea ei. Daca au un servici bine platit si cred ca poti gasi o asemenea cunoastere in alta tara, lasa totul balta si pleaca dupa ea. Nu-i intereseaza ca poate mor de foame pe acolo. Si ce-i si mai interesant, ca niciodata nu vor muri de foame si se vor descurca peste tot. Dintre acesti oameni care cauta cunoasterea cu toata fiinta lor, putini reusesc sa o practice corect si la intensitate maxima. Tine f mult de vointa.
Oamenii de care spui tu, nici nu sunt luati in considerare din acest punct de vedere. Daca nu esti in stare sa lasi meciul sau problemele de zi cu zi, pentru a asculta macar ceea ce trebuie sa asculti, ce pretentii sa ai, ca dintr-o data sa se lupte sa nu mai injure, sa nu mai fumeze, sa nu se mai uite la telenovele (toate astea la un loc); intr-un cuvant, sa nu mai faca nimic din ceea ce este inutil pentru dezvoltarea lui personala. Tot ceea ce este distrus de timp, nu merita efort. Doar strictul necesar. Dar noi, sa zicem ca 8 ore muncim si 8 ore le dormim. In 4 ore sa zicem ca ai timp sa faci mancare, etc (desi nu faci mancare in fiecare zi). In celelalte 4 ore nici nu-ti dai seama ce faci. Faci chestii mecanice, fara rost si nici nu ti le amintesti. (Asta daca spui ca nu ai timp de studiu). Dar practica invataturii, dupa ce ai dobandit-o se face la un nivel de constiinta si de atentie. Trebuie sa faci lucrurile cosntient. In asta consta munca si practicarea acestei invataturi. Prin urmare, "ai timp" sa o practici in timp ce mananci, citesti, dai cu matura, scrii la pc. Deci problema cu nu e timp, e doar o iluzie ca sa ramanem in continuare adormiti.
Incearca sa iei ziua pe bucati sa vezi cate lucrui inconstiente faci si fara folos. Observa de cate zeci de ori intr-o zi, chiar si numai prin casa, te duci sa faci un lucru si apoi te trezesti fara sa vrei, ca faci altceva. Sau mai rau, nici nu-ti amintesti de ce ai ajuns initial in locul acela. Daca incepi si te cunosti si te corectezi in unele situatii, asta iti ramane cu tine, peste tot, oriunde. Esti alt om, dai randament mai bun la servici, acasa, cu prietena, pe seceta, foame, razboi, ce mai vrei tu, oriunde si oricand. Auzi... e doar pentru cultura generala...
A. Inca ceva practic Imagineaza-ti ca esti intr-un cerc de prieteni in care nimeni nu are emotii negative si nimeni nu vrea sa profite Un cerc in care toti sunt constienti, ca daca unul castiga ceva, castiga toti. Prin urmare, daca X are nevoie de ceva, toti din jur ar gandi ca si cum X ar fi ei. Dar la nivel de constiinta iti dai seama de asta, intelegi lucrul acesta, nu ti-l impune cineva sau religia sau armata, ca asa e bine
Ce spui are logica, dar cred ca mai si exagerezi putin! Nu stiu ce varsta ai tu, dar zici ca economisesti energia si dormi 3 ore pe noapte! Toate bune si frumoase.Nu stiu ce varsta ai tu si cuc e te ocupi, dar organismu are nevoie de odihna! Si da, de multe ori ma duc sa caut ceva anume si in timpu ala ma gandesc si la altceva, evident ca ma trezesc intr-un loc fara sa stiu ce cautam de fapt.Ore cati oameni aplica cea ce ai spus tu? Porobabil foarte putini. Poti sa dai randament bun in anumite situati si fara sa aplici cele mentionate de tine! Si tu faci lucruri inutile! De ex, zi-mi si mie ce cauti pe site-ul asta? Te avantajaza cu ceva? Castigi ceva?! Si tu faci multe lucruri inutile pe care ai putea sa le inlocuiesti cu ceva util.Aici pun in aplicare proprile tale argumente.Se poate sa ai dreptate, se poate sa nu ai.Dar zici ca dormi 3 ore pe noapte.Dar cat crezi oare ca o sa rezisti asa? Eu stiu cum e dupa 3 ani de schimbu 3... Ce sa inteleg din asta? Ca iti economisesti energia si nu mai ai nevoie de odihna corespunzatoare? Eu iti garantez ca toti facem in fie care zi lucruri inutile sau inconstiente.In tot ce ai spus te-ai bazat mai mult pe teorie, dar nu si pe situati reale.De ganduri inutile nici nu mai zic, toti avem.Credinta este o emotie? Nu prea cred.In fine, ai orecum dreptate, dar nu se stie si cum merge treaba pe partea practica.Pe teorie m-am convins.
Am o marturie al unui calugar budist care doarme de 2 ani o ora jumate pe noapte. Stiinta moderna habar nu are de unele lucruri. Somnul chiar nu depinde de durata ci de calitate. Ca te simti tu obosit daca dormi 3 ore, nu inseamna ca nu se poate face ceva, astfel incat sa simti ca dormi f mult si sa fie suficiente si 3. Daca iti amintesti, in intrebare am zis ca omul functioneaza prost si poate ajunge sa functioneze bine. Cand iti sunt suficiente 3 ore inseamna ca functionezi oarecum normal. Mama doarme 12 ore pe zi si se scoala obosita. Ai vazut indianul ala care nu mananca nimic de nu stiu cat timp? E oficiala treaba. Probabil ai sa sari cum ca avem nevoie si de mancare neaparat. Eh, poti supravietui fara mancare ani de zile. Pe siteul asta nu stau inutil. Caut oameni care se ocupa sa caute ceva si sa practice ce am zis eu. E nevoie de un grup pentru asta. Omul de unul singur, chiar daca ar aplica ce am zis eu, nu poate ajunge prea departe, pentru ca se pierde. Deci, nu am pus intrebarea sa ma aflu in treaba. Daca nu practici ce ti-am zis (si sunt chestii pe care le-ai putea incerca in fiecare moment) si doar iti dai cu presupusul, nu are rost sa mai continuam. E ca si cum am fi in sufragerie, eu iti zic ca e un purcel in bucatarie si tu stai si zici: "O fi acolo un purcel, nu o fi, dar eu stiu ca nu e, ca nu are ce cauta acolo. Purceii stau in cocina. Asa stiu eu si mi se pare logic. Dar teoretic ar putea fi un purcel, cine stie?". E absurd sa gandesti asa cand ai posibilitatea sa intrii si sa vezi daca e sau nu purcelu. Ca nu vorbesc de lucruri care nu pot fi traite cum ar fi Dumnezeu si alte minuni.
Nu sunt educata de societate.
Daca nu esti un limitat, atunci societatea nu poate avea nici-o influenta asupra ta. Doar tu trebuie sa stii sa distingi raul de bine. Sa faci ce crezi ca-i bine dar nici sa-i ranesti pe cei din jurul tau. O comportare decenta in societate, oricine si-o poate forma si din instinct.
Dupa cum vezi, vorbesc de o educatie facuta fata de ce observi in tine insuti, nu in societate. Societatea nu ne invata sa privim in interior. Prin urmare, luam totul prin prisma exteriorului. Trebuie sa facem aia sau aia, sa nu se supere x sau y. Hai sa-ti dau exemplu dintr-un text:
" Noi avem 2 vieți: o viață interioară și o viață exterioară și, prin urmare, avem 2 feluri de considerație. "Considerăm" în mod constant.
Ea mă privește. În interior, simt antipatie pentru ea. Ea mă irită, dar în exterior sunt politicos. Sunt forțat să fiu politicos, de vreme ce am nevoie de ea. În interior, sunt ceea ce sunt, dar în exterior mă arăt diferit. Asta este considerația exterioară. Acum, ea spune că sunt un imbecil. Asta mă înfurie. Faptul că sunt furios este un rezultat, dar ceea ce se petrece în mine este considerația interioră.
Trebuie să încetăm să reacționăm în interior. Dacă cineva este bădăran cu noi, nu trebuie să reacționăm în interior. Cel care va reuși asta, va fi liber.
Omul este un atelaj. Calul (emotiile si dorintele) care este în noi ascultă de ordinele exterioare. Și gândirea noastră (vizitul) este prea slabă pentru a acționa în noi: chiar dacă gândirea dă ordinul de a se opri, în interior nimic nu se va opri.
Noi nu ne educăm altceva decât gândirea. Noi știm cum să ne purtăm cu asta și cu cealaltă. "Bună ziua". "Ce mai faceți?". Dar numai vizitiul știe. Aplecat pe scaunul său, el a citit tot ce i-a căzut în mână în legătură cu acest subiect. Calul, el, nu a primit nicio educație. Nu știe nici măcar alfabetul, nu cunoaște nicio limbă, nu a mers niciodată la școală. Și totuși, el ar fi putut să învețe – dar l-am uitat complet... Astfel, el a crescut ca un orfan abandonat. El nu cunoaște decât două cuvinte: "dreapta" și "stânga".
Ceea ce am spus despre schimbarea interioară se referă doar la necesitatea unei schimbări la cal. Dacă se schimbă calul, ne putem schimba și noi, chiar și în exterior. Dacă nu se schimbă calul, totul va rămâne la fel, chiar dacă ne petrecem 100 de ani studiind.
Este ușor să te hotărăști să te schimbi stând așezat liniștit în cameră. Dar, din momentul în care întâlniți pe cienva, calul începe să dea din picioare.
În interiorul nostru, avem un cal. Calul trebuie să se schimbe.
Dacă cineva crede că studiul de sine îl va ajuta și va deveni capabil să se schimbe, se înșeală complet. Chiar dacă ar citi toate cărțile, ar studia timp de secole, ar avea toată cunoașterea, ar sonda toate misterele, asta nu i-ar servi la nimic.
Pentru că toate aceste cunoștințe nu aparțin decât vizitiului. Și vizitiul, în ciuda cunoștințelor sale, nu poate să tragă trasura fără cal – este prea grea.
Este foarte probabil ca toți cei care sunt aici să nu dorească și să nu poată dori decât cu o singură parte din ei înșiși. Încă o dată, vizitiul este cel care dorește, pentru că el a citit ceva, a înțeles ceva. El are multă imaginație, el zboară până la lună în visele sale. " (Gurdjieff - Viziuni din lumea reala)
Deci, putem experimenta asta foarte usor. Ne facem un plan, sa plecam la plimbare. Nu concepem ca cineva sa ne poata strica ziua. Iesim afara si incepe ploaia. Sunt 2 variante: ori se intampla ca noua sa ne placa ploaia si ramanem afara, ori nu ne place ploaia si fugim in casa.
Vrem sa mergem la doctor, dar ne e frica de ace. Eu spun cu mintea ca acul e mic, ca atatia oameni se duc la doctor si fac injectii si analize si nu au murit; s-au comportat normal. Dar frica mea de ace ma opreste si nu ma duc. Dar daca nu ma duc, as putea muri. Atunci, frica de moarte, fiind mai mare decat frica de ace, o sa ma impinga sa ma duc. Noi nu urmarim toate astea in interior, o sa spunem ca ne-am invins frica de ace. Dar nu am invins nimic. A venit o frica mai mare, peste cea de dinainte si ne-a tras de manuta.
Dupa cum se vede, mintea nu are vointa. Doar emotia si dorinta te impinge. Dar pe noi nu ne-a invatat nimeni sa le educam. Prin urmare, suntem ca o luntre purtata de vant. De cate ori ne-am propus sa facem ceva si nu am facut? Dar noi gasim repede o justificare la tot. Acestea se numesc "tampoane". Sunt create pentru ca noi sa nu mai avem socuri, atunci cand apare o contradictie in interior. Ceea ce ne face sa credem ca gandim si actionam intr-o singura directie, liniar.
anonim_4396 întreabă: