Este cineva psiholog aici? Sau semi, care are chef sa vorbeasca cu mine, simt ca clachez psihic, nu stiu cat mai rezist. Vorbesc din ce in ce mai mult cu mine, dau vina pe diavol pentru tot ce mi se intampla, ma gandesc la sinucideri de 4-5 ori pe zi si mi-as dori sa scap de stres, evident nu voi face asta niciodata dar nu mai pot.
Ordonare:
După relevanţă
Omule, daca decizi sa te sinucizi trebuie sa stii ca este o decizie finala, definitiva. Nu sunt genul de persoana care sa iti zica ineptii de genul ca " sinucigasii sunt lasi" sau " viata e frumoasa si merita traita". Daca vei decide sa o faci vei avea curaj, vei depasi niste limite insa aceasta va implica o consecinta, finalitatea vietii tale. Viata nu e frumoasa, viata, ca si natura, este indiferenta. Viata nu cunoaste bine sau rau, favorizare premeditata sau defavorizare intentionata ci indiferenta. Viata e scurta, iar de depresii de obstacole vei da la fiecare cotitura. Daca treci peste, bravo, e bine. Daca te poticnesti si trebuie sa te intorci din drum sau iti este mai greu sa te ridici nu trebuie sa iti fie rusine, nu trebuie sa te resemnezi ca ai fost infrant. Nu-ti ascunde cicatricile, ci mandreste-te cu ele. Ai trecut prin experiente si ai iesit din ele, chiar daca te simti sleit, ai trecut prin ele. Cand esti depresiv, cand simti ca vei ceda, gandeste-te ca irosesti timp. Fa in timpul tau liber ce te face pe tine fericit.
RăspundeAsta si e. Nu mai am timp liber...Intelegi mai bine dacat ma asteptam prin ce trec.Aia cu esecurile si cicatricele este exact de ce mi-e teama.Dar nu vreau sa fiu infrant, nu pot.Dar nu e corect, normal la orice chestie sa muncesc pe rupte, mai muti ca altii. Vreau odihna, vreau rasplata...Nu ma sinucid, n-am zis asta.Am zis ca ma gandesc de 4-5 ori pe zi ce mi-as da un glont in cap sa scap de stres.
Răspunde
Nu trebuie sa iti fie teama. Da, o sa te usture, o sa te doara, dar durerea trece. In timp trece. Bine, conteaza si tu ce atitudine ai. Nu zic acum sa urmezi tampenia aia "gandeste pozitiv" dar conteaza sa nu gandesti mereu negativ. Trebuie sa existe un balans. Am cochetat destul cu depresia sau mai bine zis cu depresiile, cand eram saturat, practic obosit de tot si de toate, ma simteam batran si de fiecare data am reusit sa imi revin bagandu-mi picioarele stii de ce? pentru ca imi irosesc anii cu starile astea. Da, am incercat, da nu am fost observat nici macar cand am cazut daramite in timpul efortului, dar asta e m-am ridicat si am continuat. Asta trebuie sa faci si tu.
Poti incerca o chestie. Munceste mai putin, vezi ce iese. Nu ai nimic de pierdut, poata daca faci opusul, ti se va intampla opusul.
Ok...O sa incerc.Multumesc mult.Dar sa stii ca acum nu mai cred deloc in "Dupa munca si rasplata sau "Cat muncesti, atat primesti"...Am impresia ca poti sa tragi de tine toata viata ca o javra si tot degeaba.
Nu stiu cati ani ai, dat te anunt ca acele replici " daca inveti si muncesti o sa ai parte de..." sau care se bazeaza pe acelasi rationament, nu valoreaza mare lucru in societatea noastra, si foarte putini ajung undeva prin munca lor adevarata cu sudoarea lor...Auzi, cine stie acum (uite ca o dau in optimism) dar poate nu acum, poate nici maine sau luna sau anul viitor dar poate poate, intr-o zi vei primi si roadele muncii tale de acum dar nu uita : "Doreste mult, spera putin, nu cere nimic".
Nu neaparat ca gandescc negativ dar intampin la orice activitate care o fac probleme. Orice fel, absolut orice fac.Parca diavolul se joaca cu mine.(Stiu ca nu exista dar sa fac o comparatie). Nu mai pot.Ma simt atat de intemntiat, inchis si mai ales presat.Mi-am indeplinit visul acum 4 luni, am crezut ca totul va fi mai usor, dar nu e deloc si mi-e frica ca nu voi reusi si voi claca pe plan profesional care acum reprezinta anul universitar.Nu ma sinucid sau din astea dar imi dau seama singur ca nu e normal sa imi zic de 4 ori pe zi"Ce n-as sa imi dau un glont in cap". Sunt extenuat psihic, mereu trebuie sa muncesc mai mult ca ceilalti, mereu sunt defavoritzat (fara intentie ), si fizic acum sunt anemic, nu pot sa fac nimic calumea tot timpul sunt obosit.Mi-e teama, mi-e teama de tot.Am atatea vise, am reusit multe pana acum cel putin in comparatie cu altii dar parca nu vad nici o rasplata, tot mai greu e totul...
De ce tot timpul oamenii daca se intimpla ceva rau -tot timpul trebuie sa fie cinev vinovat sa si mai bine se socot blestemati si nenorociti pe viata..ohh..eu tot sunt stresata si plina de furie pe cei din jur si imi vine prin cap in momentele de melancholie doamne poate eu sunt vinovata ci nu cei din jur? poate asta imi face felul cum ma uit la cei din jur?
si viata e data cu multe inselaciuni si greutati dar ne e data sa trecem peste tot singuri si daca ne dam prada nenorocirilor si ne facem furiosi suntem slabi.dar nu..nu am de gind...ma gindesc de bine cel putin ma starui /te inteleg ca cei din jur te dispretuesc si nu te socot prea interesant/dar nu te-ai ghindit de ce? poate ca nu te cunosc? daca ar vorbi mai mult cu tine, tear cunoaste, ce faci, cum o duci, asupra ce lucrezi si multe altele poate ar avea alta atitudine cu tine-doar trebuie sa te implici sa fii si tu in societate.nu trebuie sa stai si sa astepti ca ei singuri sa se apropie. apropie-te tu de ei si mai intreaba si tu cum treaba si gasesti tu o tema de discutie stii tu..si acea persoana va fi si ea intersata reciproc de tine.
p.s-daca ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti-sunt la dispozitie-fiindca problema poate fi mai clara atunci cind conversezi cu unul semeni tie.
Dar eu nu sunt un outsider al societatii.Nu sunt un izolat.Nu asta ii problema mea...
Gandeste-te si la partea pozitiva. muncesti mai mult, castigi mai multa experienta.
Daca muncesti prea mult vorbeste frate cu sefii si spune-le sa te lase mai usor. daca nu, schimba jobul.
Sau pur si simplu lucreaza mai incet. Probabil te grabesti, si facand foarte multe de-odata obosesti.
Ca sa zic asa esti un workaholic. Practic nu ai capabilitatea de a iti dramui efortul.
gandeste-te asa. daca gresesti ce se poate intampla? o iei de la capat si a doua oara ai experienta acelei greseli pe care nu o vei mai repeta.
Oricand doresti... Poate asa mai scap si eu de stres desi nu pot face nimic relaxat stiind ca am atatea de facut si mai am atat de putin timp.Se zice ca daca vorbesti cu altul te mai calmezi.Se poate, eu nu mai stau cu familia, sunt departe de ei, ei stiu ca totul ii bine, intr-un fel poate ii si nu imi dau seama dar mi-e teama ca nu este asa si o sa fie din in ce mai rau si mi-e frica.Ii mai usor sa spun ce simt sau ce am pe suflet decat sa vorbesc cu ei pe fb sau eu stiu ce alt mod de comunicare virtuala. Putem vorbi oriunde vrei tu.
Cel mai okay ar fi pe messenger. Daca ai, da-mi mesaj cu id-ul.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
