Atat munca cat studiile sunt o bataie de cap, la inceput (cu serviciul) zici ca e bine totul perfect, iar cu trecerea timpului te saturi, incepi sa simti nervi, dureri de spate, cap, ochi, gat, etc pana cand nu mai ai chef dar rezisti pentru ca e unica solutie de a castiga bani. Studiile la fel sunt de la 0 la 100 pana cand nu mai are chef de invatat si se pune pe munca.
Depinde de persoana. Cred ca munca. Daca e o munca fizica, colectivul si sefii sunt ok mai merge. Daca ai o munca psihica, un colectiv nasol si sefi oribili iti doresti moartea. In plus, concediul e doar odata pe an, maxim 28 de zile calendaristice sau si acestea impartite. Poti depune munca si sa dai tot din tine, iar la final sa nu-ti vezi salariul sau drepturile de angajat incalcate flagrant. Daca te referi la studiu in sensul de a urma cursurile unei scoli, daca ai chef te duci, daca nu o mai salti. De colegi nu-ti pasa prea tare. Insa daca ai un profesor sau o profesoara oribili, cu care faci toti anii de studiu, iti vine sa o iei la sanatoasa. Macar ai vacantele care te "mai scot".
In ambele cazuri la un moment dat te saturi...
dar studiile le faci pentru cultura, iar munca o faci pentru bani!
si ca sa pun in balanta...din pacate cultura nu tine de foame
LisaJulie întreabă: