Este oare curajul, o nesăbuinţă care se termină cu bine?

Curajul este o frica ce si-a spus rugaciunile. – Dorothy Bernard

Curajul este infringerea fricii nu negarea ei. O nesabuinta ar fi ca lupta sa fie iscata de tine si sa continui sa ataci doar de dragul unor calitati de inchipuit luptator.Atita timp cit nu faci decit sa te aperi e instinct si iese din categoria nesabuintelor.

Curajul este pacerea de a trai periculos.La inceput nu exista diferenta intre omul las si omul curajos.Singura diferenta este ca lasul isi asculta temerile si le urmeaza, iar curajosul le pune deoparte si merge inainte.Omul curajos se avanta in necunoscut in ciuda tuturor temerilor.Curajul nu e nesabuinta, e inteligenta si incredere.Ca sa te dezvolti pe masura destinului tau e nevoie de curaj, e nevoie de neinfricare. Oamenii care se tem mereu nu pot trece dincolo de ce este cunoscut, pana si in iubire iti trebuie curaj.Cu toate astea, curajul nu inseamna lipsa de teama.Numai nesabuitii nu se tem.Curajosul isi da seama de pericole, de riscuri si lege constient sa le infrunte.Si tocmai constientizarea si asumarea riscului duce la un final de izbanda.Infrangandu-si frica, curajosul se obtine victoria asupra lui insusi.

Curajul este şi un dram de nebunie şi nu neapărat se termină bine.

Curajul este rezultul pericolului

Curajul e foarte aproape de prostie, uneori nu le poti deosebi

Curajul e o calitate in unele cazuri si o dovada de prostie pe os in altele.Asta depinde strict de conjunctura