Este plansul o forma de descarcare pshica?
Cred ca tuturor ni s-a intamplat, adulti fiind sa dam frau ...lacrimilor.Uneori fara sa vrem!
Fie ca plangeam de emotie, bucurie sau din contra de tristete.
Este plansul o forma de slabiciune?
Voi cand ati plans ultima oara?



Si barbatii plang.....cateodata?

Prin plâns ne descărcăm emoţional. Când se adună mult-prea-mult-ul, dăm drumul la robinet...şi e ok, decât să explodăm...

Bună.
Categoric că da!
Au și bărbații "lacrimi" în ochi!
Pa, pa.

Dupa mine plinsul este una din caracteristicile care ne fac sa fim... oameni. Sa avem sentimente. Dar, din pacate, sintem produsii unor vremuri in care totul se robotizeaza, inclusiv sentimentele. Ne e rusine sa plingem, sa iubim... Se numeste sindromul omului de cauciuc, omul care nu mai rezoneaza la nimic!

Mi se pare o tâmpenie să crezi că bărbatul nu mai este masculin dacă
plânge, ce fel de bărbat este ăla care-și
ascunde sentimentele ca să nu fie criticat de alți deștepți? Plânsul nu este
o formă de slăbiciune, ba chiar este foarte normal să te eliberezi prin această descărcare oricare ar fi motivele... Ultima dată am plâns ieri, dar și azi este o zi.

Buna, Angy! In opinia mea, plansul este o forma de descarcare psihica, de eliberare a tensiunii nervoase accumulate in urma unei emotii puternice(fericire sau tristete), nicidecum un semn de slabiciune. Mi se intampla sa plang destul de des, din motive variate: surmenaj, tristete, frica, bucurie puternica, atunci cand ma cert cu cineva la care tin mult, cand ma confront cu o problema aparent fara rezolvare, cand sunt epuizata dupa 12-14 ore de munca si orice detaliu neinsemnat devine deranjant pentru mine, cand primesc o veste buna, neasteptata, ce imi poate schimba pozitiv o parte a vietii, cand ascult o melodie trista, cand vizionez un film emotionant sau citesc o carte care ma impresioneaza profund, cand o persoana draga sufera sau are o problema, cand aflu despre cazul unui copil grav bolnav sau despre moartea unei personae tinere intr-un accident rutier sau din cauza cancerului etc. Dar tu? Esti genul de persoana usor impresionabila, plangi atunci cand suferi sau, dimpotriva, nu versi niciodata lacrimi?

Da, e o slabiciune.Sa stii ca nu poti face nimic ceasului scapat in Dunare, sandwich-ului care se duce pe jos.
Ultima oara? La un meci de fotbal! Amanetasem casa, catel, tot la camatari...ca sa pariez.
Nu, il pun pe altul sa planga in locul meu si daca nu vrea, il bat! Da pana la urma plang eu ca imi e mila de el.
Nu ti s-a intamplat niciodata, ca tu sa plangi si toata lumea sa fie fericita in jurul tau? Nu e un sentiment naspa? Ei, de asta ma atasez emotional de cate o fata.Ca sa aiba cine sa planga si pentru mine sau mai bine zis in locul meu.De acolo vine si expresia cu atasamentul emotional.
Depinde de caracter cand te referi la descarcarea psihica.Altii deprind un reflex in uda ochii, iar altii n-o fac deloc.

Pai e ciudaaat ~.~
Daca incep sa plang nu ma mai opresc, pentru ca imi amintesc de toate ca*aturile si trebuie, evidentiez TREBUIE sa invat sa ma controlez, plansul a devenit un hobby pentru mine.

Plansul reprezinta o metoda de descarcarea a emotiilor. Plansul nu reprezinta o forma de slabiciune, mai degraba evidentiaza sensibilitatea la anumiti factori.

Ultima oara am plans acum cateva zile, de stres .

Am intalnit si barbati care plang . Numai bine !

Nu este o forma de slabiciune, ci una de eliberare sufleteasca!
Nu spun ca e bine sa plangi ca sa te dai in spectacol, ca un copil mic, dar nici sa ti in tine nu e bine.
Ultima data cand am plans a fost acum cateva saptamani, parca, dupa ce m-am certat cu mami.

Pentru mine plinsul este o descaracre pshica, si chiar ajuta, mereu m-a ajutat. Nu cred ca este o forma de slabiciune, pentru ca e normal sa plingi, nu poti tine in tine tot ce ai pe suflet. Ultima data am plins acum 3 zile, din cauza iubitului. Barbatii pling, da, pling si ei, de mai multe ori l-am vazut pe iubitul meu plingind, chiar daca pare un tip dur.