De cele mai multe ori nu. Numai în cazuri extreme, când nu ai o altă soluţie sau/şi îţi este atacată familia, persoanele dragi, şi practic eşti nevoit/obligat la rândul tău să ataci, să aplici o pedeapsă, să-i aperi.
Iar vorbind la modul general, răzbunarea e arma prostului.
Cel deştept cedează primul, pentru că violenţa (răzbunarea în cazul de faţă), naşte violenţă.
Răzbunarea ta va atrage după ea răzbunarea celuilalt şi tot aşa. E ca un cerc vicios. Trebuie să ştii, când să te opreşti, ca să nu fie prea târziu. Iar ca să faci acest lucru, trebuie să ai ceva minte, nu?
De aia se şi spune, că răzbunarea este arma prostului.
El nu are capacitatea intelectuală, ca să înţeleagă, că nu este bine ceea ce face şi de ce. Şi nu ştie să-şi stăpânească pornirile violente. Este impulsiv, ilogic, agresiv şi încăpăţinat. Doar "cedându-i" ai să câştigi.
Răzbunarea nu este bună, deşi uneori este foarte tentantă şi-ţi este greu să nu-i cedezi...
Nu. „Răzbunarea arma prostului.", adevăr grăieşte. De ce să-ţi complici viaţa cu răzbunări, când poţi uita şi iera, şi să fii fericit? De ce să plângi, când poţi să râzi?
Nu este deoarece, mai devreme sau mai tarziu fiecare va plati pentru faptele sale; exact atunci cand se asteapta mai putin. Lasa-l pe Dumnezeu sa faca dreptate!
Nu,nu mi se pare a fi o solutie.La inceput, lasa o urma de satisfactie si cel care s-a razbunat crede ca si-a facut dreptate, dar de cele mai multe ori va regreta ceea ce a facut.Mai devreme sau mai tarziu,Dumnezeu ar fi facut dreptate."Razbunarea e arma prostului" asa cum stim cu totii si cum au spus-o si ceilalti inaintea mea.Cel mai destept va ceda,iertand rautatea celui care a gresit si va intoarce si celalalt obraz.
Razbunarea ispiteste pe oricine,e greu sa nu ii cedezi,dar tocmai aceasta rezistenta ii arata celui care ti-a facut rau, ti-a gresit, ca esti de 1000 de ori mai intelignt decat si-ar fi imaginat. Dumnezeu admira puterea de a rezista ispitei si,cu siguranta cel ce are aceasta putere va fi rasplatit cu ceva mult mai bun decat a-l vedea pe dusman, ca sa zic asa, suferind.
Depinde despre ce este vorba! Este foarte important cine a inceput, daca nu ai inceput tu atunci da, este o solutie! Majoritatea oamenilor gandesc cam asa (desi nu o spun niciodata): daca ala/aia ii face ceva si nu pateste nimic eu de ce nu i-as face la randul meu la fel! Te las sa tragi concluziile!
Şi da şi nu, depinde de context (de ce fel de daune ţi s-au provocat şi în ce măsură), dar de obicei e o pierdere de timp.
Roata chiar se-nvârte!
Daca e o razbunare copilaroasa e buna. Ajuta la neimpotmolirea situatiei create. ZicEu. Daca e si inteligent facuta si cu simtul umorului si cu morala si cu posibilitate de impacare...