Bineinteles ca diabeticii pot sa manance carne fara probleme! Cea de iepure ca orice vanat, este putin mai grea de digerat si e recomandat de tinut la bait inainte de preparare! Carnea nu intra in clasa zaharidelor.ZAHARIDELE sunt substante organice naturale care provin din grasimi vegetale. Zaharidele sunt cunoscute ca produsi naturali inca din cele mai vechi timpuri sub forma sucurilor de fructe si a mierii de albine.
Zaharidele fac parte din categoria unor substante ce sunt constitite din carbon, hidrogen si oxigen. In zaharide cat si in apa proportia de hidrogen si oxigen sunt egale ceea ce a dus la denumiea lor hidrati de carbon. Majoritatea zaharidelor au gustul dulce, de aceea au fost numite glucide.
Deoarece zaharidele pot fi extrase din diferite organe ale plantelor cum ar fi: glucoza, celuloza, zaharul, amidonul ele constituie o baza a materiei vii care are rol energetic in metabolism.
Zaharidele se gasesc atat in corpul animalelor cat si al omului, iar in fructe este cunoscuta sub numele de glucoza.
Proteinele se gasesc in carne, peste., oua, lapte si alte produse lactate, precum si in seminte de plante: nuci, boabe de fasole, mazare si cereale. Deoarece oamenii apartin regimului animal, proteinele provenite din surse animale pot fi asimilate mai rapid decat cele din surse vegetale, asa incat este foarte important ca vegetarienii sa-si obtina proteine din seminte de soia, nuci, faina de grau, sau de seminte de bumbac, deoarece acestea contin proteine din clasae superioare.
Diabeticii sunt influentati doar de consumul de Zaharide!
Iata siu o reteta pentru friptura de iepure!
Friptura de iepure
Ingrediente:
1 spinare de iepure sau pulpele din spate
cca. 100 g grasime de porc sau 100 ml. untdelemn
50-100 ml vin alb
3-5 catei de usturoi
1 ramura de cimbru
1 virf de lingurita piper
1 lingurita rasa de sare
Preparare
Carnea, curatata de pielite, se aseaza intr-o tava sau cratita potrivita cu marimea ei, pe un rind de rondele de morcov, patrunjel, telina si ceapa, taiate de 1 cm grosime, se unge bine cu grasimea sau untdelemnul si se presara cu piperul macinat. In cratita se pun 4-5 linguri cu apa, sarea, cimbrul, o foaie de dafin, apoi aceasta se introduce in cuptorul bine incalzit la foc mijlociu, ca sa se friga carnea in vaporii formati. Se intoarce din cind in cind, se stropeste intotdeauna cu sosul din cratita care se completeaza cu apa, cind scade ca sa nu se arda zarzavatul, pina ce acesta se moaie; apoi se adauga vinul sau zeama de la marinare, cind scade lichidul. Durata de frigere variaza intre 1, 5-2 ore sau mai mult, dupa cit de batrin este animalul. Cind furculita intra cu usurinta in carne, pina la mijloc, inseamna ca aceasta este gata; daca nu s-a rumenit suficient, se lasa putin descoperita, ca sa se rumeneasca pe toate partile, dupa gust. Cind este gata, in sos se pune usturoiul taiat in felii si cu acesta se stropeste friptura care, de altfel, se aromeaza mai intens decit daca s-ar impana cu usturoi. Se serveste cu sote de sfecla sau de legume. Friptura se serveste si rece.
Succes!