Este un adevar incontestabil faptul ca totul are un sfarsit. Este totusi asta corect?
Un ciclu reprezinta o succesiune de inceputuri si sfarsituri, dar poate avea ciclul insusi un final?

Totul are un sfarsit.(?).
Te referi la totul.
Totul conceput de noi știm că a avut un început, la big bang.
Părerea mea.
Nu există un început, ( ceva care a început), care să nu aibă sfârșit.
Astfel începe un ciclu, început, sfârșit., și reluare.
Astfel, ciclul devine și el o entitate care are un început.
Când a început lumea noastră, a început și șirul ciclurilor posibile.
Dacă aplic axioma mea, și acest șir, ar trebui să aibă un sfârșit.
Să analizăm dacă ceea ce afirm eu acum, este pertinent, valabil din punct de vedere logic.
Entitățile lumii, ( lumile) sunt entități cu început și sfârșit.
Dar ce sunt ciclurile lumilor? Entități de alt gen.
Succesiunea început-sfârșit se referă la dinamica, viața lumilor.
Ciclurile se referă la continuitatea acestei dinamici.
Astfel întrebarea au ciclurile un sfârșit se poate reinterpreta astfel.
Are dinamica, viața lumilor un sfârșit?
Să ne întrebăm, de ce n-ar avea.
Dacă continuitatea lumilor are un sfârșit, ar însemna anihilarea totală a tot ce există. Ce ar rămâne în locul intregului univers? Neantul, zero, un loc gol, în care însăși noțiunea de loc nu mai are sens, căci ar dispare complet totul.
Atunci întrebarea este, putem concepe existența a ceva complet gol, complet zero, neant total?
Să presupunem că da.
S-au terminat toate ciclurile, toate lumile, am ajuns la zero total.
Toate aceste s-au desfășurat în timp, timpul fiind o măsură, un metru pentru mișcare, pentru dinamism.
Până acum am avut timp, am avut ceasornic, că avean nevoie de el. Acum s-a terminat și timpul pentru că s-a terminat orice mișcare.
Ce urmează după asta? Nimic, că nu are cum.
Mai poate începe ceva?
Nu, că nu are de ce și din ce să înceapă.
Dar hai să mergem spre primul ciclu, nu acel lumii cunoscute de noi, de la big bang încoace ci cu mult înainte., un timp enorm de mult înainte.
Eu așa am intuiția că ciclurile datează de așa de mult timp, încât, dacă ar fi fost să se termine, până acum, datorită timpului infinit de când există, lumea ar fi trebuit să se termine, ar fi avut destul timp să se termine.
Astfel, primul început, nu știm când a avut loc, căci a fost prea demult, ca să îl putem concepe și înțelege.
Iar dacă ne gândim la posibilitatea ultimului sfârșit, sfârșitul final. dacă nu s-a întâmplat până acum, nu avem cum să concepem să previzionăm acest eveniment. Astfel, nu vom ajunge să știm niciodată, este o întrebare la care nu putem răspunde, căci nu avem nici o dată, nici o bază logică care să ne conducă spre răspuns. Indiferent cât vor mai dăinui oamenii în univers, nu vor ajunge la acest sfârșit total, întotdeauna el va fi prea departe în viitor. Întrebarea e frumoasă, dar răspuns la ea nu este posibil.
Dar asta mi-a amintit o colindă cu o intuiție ( probabil inconștientă) a esenței divine a lui Isus, care are legătură cu tema.
Astăzi s-a născut,
Cel făr-de-nceput,
Cum au zis proorocii.
Ei, cum stăm dle Superior, mai ai provocări din astea apocaliptice?
Mă bucur că ne-am întâlnit.
Să te ție Cel de Sus cât mai mult. Că infinit nu se poate.

Cam da
Si pe langa acest ciclu care are un final, exista si altele care au. Si toate fac parte din altele si tot asa pana la infinit probabil.

Foarte corect. Singurul mod în care totul poate fi inclus unei egalități. Totuși lucrurile de genul sunt discutabile. În cele din urmă totul se transformă. Însăși realitatea poate fi o sumă a cărei rezultat este valoarea nulă. Probabil și nulitatea e pasibilă unei transformări. Nu știm.