Ești ateu? Ce te-a determinat să fi ateu? Ești creștin sau de altă religie? Cam cât de „puternică" îți e credința?

Nimeni nu este intr-o extrema, desi pretinde asta. Fiecare avem indoieli oricat de bine credem ca stim ceva. Credinta pe care o am este foarte slaba, dar este pura si bazata pe logica. Asadar, fie ca exista ceva acolo sau nu, eu nu am de pierdut pentru ca fac tot ce este posibil(si se poate si mai mult) sa inteleg si apoi sa cred in ceva.

Da, deci in principiu esti agnostic. Acum ideea e ca tu nu te temi ca dom'le se supara barbosul ca nu cred in el, atita vreme cit barbosul se presupune ca ti-a dat ratiune, iar ratiunea spune ca dumnezeul ala descris in biblie e o jignire la adresa ratiunii tale. Pe care tot el se presupune ca ti-a dat-o, lol. Foarte misto rationamentele circulare care vin la pachet cu religiile bazate pe biblie...

Nu sunt agnostic. Cred in ceva divin dar oarecum leg totul științific. Nu am citit biblia, habar n-am de chestii religioase, deci ai gresit omul de care să te iei.

He-hEh!

Suficienta Credinta -cat Sa Am -Viata Eterna-

și eu tot agnostică sunt

Nu ma identific cu nici una dintre tabere, dar din ambele sunt chestii de invatat, imi plac ateii ca se bazeaza pe chestii logice si pe stiinta, crestinii sau nah alte religii ma invata cum sa am un set de reguli incat sa-ti mentii sufletul pur.
Credinta "puternica"? Acolo am presimtirea ca nu e usor de ajuns. si majoritatea nu au ajuns, multi au incercat, putini au reusit.
Depinde pe ce se bazeaza, nu am pentru ca nu sunt dezvoltat spiritual asa cum as vrea in acest moment.

Nu m-am luat si nici nu am intentionat sa ma iau, incercam sa descriu cam cum vine faza. Daca legi totul stiintific esti de acord - zic eu, cel putin asa ar trebui sa fie - ca acest "ceva divin" odata explicat isi va pierde aura de supranatural, nu? "Deși nu neagă existența lui Dumnezeu, agnosticismul spune că Dumnezeu nu poate fi cunoscut, iar existența lui nu poate fi probată (demonstrată)." Semi-agnostic, nah. In fine, am cam inteles ce vrei sa zici, cel putin partial. Atita vreme cit iti pastrezi spiritul critic vizavis de cei ce vind vise si se erijeaza in reprezentanti ai divinitatii printre noi... toate bune si frumoase! De-ar mai fi cateva milioane ca tine in tara asta...

Omnism - respect toate religile si cred ca exista un adevar in fiecare dar nu merg la biserica si nu fac parte din nici o religie, si cred in reincarnare, foarte puternica

Sunt unele biserici care promoveaza alt mod de a preda religia si spiritualitatea. Am fost la cateva si am ramas impresionat. La ei slujba propriu-zisa dureaza maxim o ora si este formata din niste cantece, povestiri deschise cu toti participantii, etc. Practic poti sa intrebi preotul orice te taie capul, si sa ai un raspuns concret. Mai au si festivitati, unde copii de varste mici, 8-16 ani, fac ori concerte de muzica(evident ori clasica ori cor), sau dansuri. Este foarte placut sa participi la astfel de slujbe si evenimente, parca simti in aer ceva spiritual, e misto feelingul, recomand.

Da, in special pe la cele de sorginte americana - cele bazate pe biblie, ma refer.

Să fiu sincer, eu mi-am construit singur propria credință așa că nu știu unde s-ar putea încadra. Am ajuns la aceste concluzii prin ani de cercetare, meditație și introspecție. Ce am descoperit este că fiecare religie conține o versiune a adevărului. Însă, acea versiune este atât de modificată de oameni, atât de ciuntită și lipită la loc încât acesta este, în mare parte, pierdut.
Mi-am dat seama că, de fapt, tot acest univers a pornit dintr-un singur punct încărcat cu toată energia și materia care există astăzi și vor exista mereu. Este deci logic ca acel „fir de nisip primordial" să fie Dumnezeu. Dumnezeu nu este însă ceva îndepărtat, ceva de neatins, El este în tot și toate, este tot și toate pentru că prin disoluția lui s-au creat toate. Ce am observat este că, în acest univers, nimic nu se pierde, nimic nu poate fi distrus. Când arzi un băț de chibrit acesta se transformă în scrum și energie care se disipează în univers.
Noi, Oamenii, suntem singura parte din univers pe care o cunoaștem care este conștientă că există. Suntem o parte din Dumnezeu care poate să ajungă la stadiul în care să fie conștientă de faptul că el este o parte din Dumnezeu.
În opinia mea, iadul este, de fapt, lumea fizică în care trăim. Doar prin evoluție spirituală se poate scăpa din iad, doar prin introspecție se poate ajunge la evoluție spirituală. Cei care cred orbește în ce scrie într-o carte sau în ce spun alții sunt spirite rătăcite, care nu au voință și nu vor să evolueze pe cont propriu.
Cred că fiecare trebuie să se debaraseze de prejudecăți, de tot ce a învățat, de tot ce i-a fost inoculat și să înceapă de la 0. Într-un pahar deja plin este imposibil să mai torni ceva. Așa e și cu spiritul și cu mintea umană, dacă sunt pline de prejudecăți nu ai unde să mai pui lucruri noi și, implicit, se crează o viziune distorsionată asupra lumii și asupra lui Dumnezeu. Tot ce ne-au învățat părinții, preoții, biblia, etc, funcționează ca niște filtre de pâslă prin care percepem lumea.