Eu consider ca viata este un joc care nu are un anumit scop, este doar o intamplare. Voi ce credeti despre viata, cum o priviti?

Am observat, nu te pricepi la nimic dar vrei sa faci bani. Ei, uite ca nu e chiar un joc. Daca nu stii decat sa te joci n-ai sa vezi bani.

Imaginea mea asupra vietii nu e chiar cea mai placuta...O vad ca pe o lupta neansemnata ce nu-si are scopul, o poezie scrisa cu ata alba. Uneori inchid ochii si ma gandesc ca viata trebuie traita, e ceva unic si trebuie apreciata si indragita.Dar nu pot sa o vad asa.Telefonul ma controleaza si imi pune ordine in ganduri, imi da satisfactie si ura pentru propria-mi persoana.E o dependenta, e viata mea.Incerc sa fug de adevar, sa ma refugiez, sa ma mint si sa ma ascund de privirile celorlalti.Viata mea este traita intr-un apartament cu certuri, regrete si ura.Tot ce ma mai face sa sper sunt visele.Ca intr-o zi voi scapa din inchisoarea in care m-am bagat singura si voi descoperi ce e viata.E ca in visele mele sau va fi o dezamagire? Atata nesiguranta si totusi asa multa curiozitate.Nu stiu cum e viata, cum ar trebui sa o privesc sau sa o descriu.Ma mint si fug de mine insumi.Cum privesc eu viata? Ca un chin plin de dezamagiri.Dar ma gandesc ca am un scop si totul are un viitor, fiecare lucru pe cate il fac, fiecare picatura de apa pe care o simt atingandu-mi mainile cu o energie de neexplicat ma va face ceva.Dar numai timpul poate decide si lupta pe care o port imi va spune cine va iesi invingator.

Este ca o carte cu foi goale, depinde doar de tine daca o mazgalesti sau scrii povesti si iti gasesti un scop pe care-l urmezi.

Destinului ii cam place sa joace farse, pentru fiecare om in parte calea vietii e chestiune de noroc. Dar pentru toti oamenii luati la un loc viata e parte din univers si se supune legilor universului, principala filosofie care studiaza aceste legi porneste de la teoria materialist dialectica, sau cum se zice si printre cei mai putin scoliti, adevarul iese intotdeauna la suprafata ca untdelemnul (nu se precizeaza si dupa cata vreme)

Eu o privesc ca si pe un film. Un film in care suntem actorii principali, fie ca vrem, fie ca nu.
Viata e prea scurta ca sa renuntam. Incerc sa ma bucur de absolut fiecare clipa, si sa cumpar praf de stele, sa fac lacrimile tuturor dulci si roz.