Eu in mijlocul familiei ma simt ca la judecata de apoi, toti ma critica,barfesc,fac glume de rahat, pentru voi cum este?

Eu mă uit urât și sunt în stare să ignor pentru tot restul vieții, persoanele care mă critică subiectiv și nepoliticos.
E o trăsătură de familie, tatăl meu și-a ignorat o parte din familie aproape toată viața

La mine e f bine, ma inteleg f bine cu mama.

Neamurile nu mi le suport pentru ca sunt genul de oameni aroganți,cu glume și mistouri de rahat și se dau foarte inteligenți.
Iar legat de familia restransa cum e mama,tata,fratele meu.Ce sa spun? Ii respect,ii stimez,ma ajuta la necaz dacă se poate dar sunt mai mult singura. Daca nu ii suna nu ma suna măcar sa vadă cum sunt,nici când sunt bolnava, când ma suna se plâng de problemele lor sau îmi spun cât sunt de fericiți ca au reușit aia si aialaltă, iar eu nu apuc sa vorbesc despre asta, iar dacă ma plâng sunt de vina pentru greșelile pe care le-am făcut, iar dacă ma bucur de ceva nu sunt de acord cu decizia mea.

Eu fiind ca sunt printre cei mai mici din familie sunt mai simpatizat.Dar se intampla sa mai fiu luat la misto nu intr-un sens din cauza ca sunt mai cuminte asa.
Ma, tie nu trebuie sa iti pese de ce zice familia despre tine, concentreaza-te pe viata ta si sa nu fii afectat de niste vorbe urate aruncate in vant
Dupa cum spunea o vorba,, Familia nu ti-o poti alege, dar poti alege sa stai cu oameni de calitate fara sa fie din familie."

Probabil din cauza protectiei parintesti, sau pur și simplu a faptului ca poate nu le convine ceva in legatura cu tine, se intampla sa nu poți multumi pe toată lumea și apoi ești tras la raspundere datorita greselilor tale ca la judecata de apoi, însă cel mai bine ar fi sa le spui ca ar trebui sa rămână calmi, aceasta este situația în privința personala și nicidecum nu ar trebui sa fi judecat pentru alegerile făcute.