Eu sunt de parere ca nu e o persoana pe planeta asta care sa nu fie ipocrita. Nu zic ca e rau sa fi asa, problema e "masura". Eu sunt putin ipocrit cand vine vorba de imaturitate. Zic la multi ca sunt asa, dar sunt si eu putin. Cand vad o intrebare tampita nu ma pot abtine sa nu intru sa fac acea persaoana tampita, Acea persoana comenteaza, eu comentez, alta persoana intra si ma face imatur ca nu ma puteam abtine, eu o / il ignor, din nou cel / cea cu intreabrea comenteaza, eu comentez, acea persoana imi da ignore, pe mine ma bufneste rasul si uite asa astept sa treaca cateva zile sa imi apara raspunsurile alea la "raspunsuri sterse " si uite asa trece timpul .

Dar intrebarea este : oare numai o persoana absolut proasta sau foarte narcisista nu isi da seama de propria ipocrizie?

Vad unele chestii pe aici sau in realitate si ma intreb care din 2 este pana la urma. Cea mai frecventa este ce spun "feministele" secolului 21 cu "violenta nu e buna, violenta e pentru nenorociti " DAR, atata timp cat e asupra femeii, daca un barbat e batut sau o femeie incepe sa dea intr.-un barbat nu e nimica rau. Fiecare are voie la propria parere, este adevarat, dar persoanele de genul sunt proaste sau narcisiste? Multi ati zice ca sunt proaste. Dar ce inseamna proaste cand acele persoane sunt citite sunt cu o scoala anume nu e ca au ramas de 5 ori repetente pana in clasa a 8. Oare ipocrizia asta absoluta le-a prostit atat de mult ca nu vad ca se contrazic singure?

Deja o dai in exemple academice. Uita-te la dobitocii de la putere. Aia ipocrizie, faptul ca vasilica rage ca violenta nu e buna si isi agreseaza sotul cu fiecare ocazie, sau angela care rage peste tot pe net si pe strada/in tramvai ca ce rele sint vaccinurile, ca ne omoara copiii, dar ii indoapa pe ai ei la mcd, kfc, si cu inghetate de 50 de bani, astea sint insignifiante pe linga magariile nemernicilor astora din asa-zisa casa a poporului care nu mai e de mult a poporului.

Violenta e violenta indiferent asupra cui se rasfrange.
Asa, ipocrizia ne caracterizeaza pe toti. Eu sunt ipocrita in multe sensuri. Sau poate sunt lasa intr-unele si spun altora ce as fi vrut eu sa pot sa fac...nu stiu. Mai meditez la problema asta.

Despre "Dar ce inseamna proaste cand acele persoane sunt citite sunt cu o scoala anume nu e ca au ramas de 5 ori repetente pana in clasa a 8" - exista o mare diferenta intre cult si inteligent. Inteligenta e nativa, ori o ai, ori ba. Cei mai periculosi oameni pe lume sunt prostii culti..si daca le mai dai si functie...sa te tii.

Si persoanele citite pot fi proaste. Daca esti citit nu inseamna neaparat ca esti destept, ci inseamna ca esti cult. Dar poti sa fii cult si prost in acelasi timp, pentru ca cele doua nu au legatura. Deci, da este foarte posibil sa fii un om cultivat si prost, daca nu stii sa pui in aplicare sau sa intelegi cu desavarsire lucrurile pe care le-ai invatat.
Iar ipocrizia este un mecanism de autoaparare. Este mult mai usor sa vezi greselile altuia decat greselile tale. Mintea pur si simplu tinde sa evite sa isi constientizeze greselile sau sa dea vina pe propria persoana.

Ipocrizia e ceva natural, ceva din firea umana.
Un om cu cat e mai ipocrit cu atat e considerat in termeni populari ca fiind mai de c.acat.
Iar el, in narcisismul lui, ce poata sa zica? "They were all against me!".

Have a look:

https://www.youtube.com/watch?v=isufXjED3_0

Initial pare un pamflet. Dar nu e. :)

E in firea omului sa fie ipocrit. Ar fi o nebunie sa fim cu totii intotdeauna sinceri. Viclenia are rostul ei in anumite situatii. Pentru mine, singura problema e atunci cand oamenii folosesc ipocrizia pentru a se prezenta mai buni, mai capabili, mai destepti decat sunt ei de fapt si ii pun pe altii (care sunt sinceri) in situatii proaste. Sau atunci cand esti asa obisnuit sa fii ipocrit, incat nu mai reusesti sa faci distinctie intre ipocrizie si realitate. Ideal ar fi sa ne asumam micile ipocrizii pe care le avem si sa nu ne dam deontologi daca ne bazam pe ipocrizie.