Eu vreau sa fiu asa, sa fiu sensibila. Sunt artista scriu si joc teatru, iar ceea ce scriu eu se naste din durere. Las intr-un fel intunericul ala din spirit sa iasa la suprafata in mod egal cu lumina (bucuria) in asa fel incat se formeaza un echilibru intre durere si fericire.Un echilibru care sa nu ma afecteze vital, social si spiritual. Evident, nu unul vizibil. Pentru cei care ma privesc doar sunt cea mai rebela, nonconformista si fericita persoana posibila dar inauntru mor incet. De aceea oamenii imi spun ca sunt paradoxala. Sunt in ambele extreme, sunt calma dar uneori explodez, sunt feminina dar injur ca un birjar cand ma enervez si asa mai departe. Sunt balanta si ceea ce fac eu cred ca este tipic noua, desi orice fac are o nota de autenticitate si originalitate. Problema e ca eu, pentru a tine intunericul acela sub control, trebuie sa fiu inconjurata in permanenta de oameni, sa rad mereu, sa nu am timp sa fiu atenta la el, de aceea am creeat o obsesie pentru a fi in centrul atentiei. Cand m-au lasat toti intunericul ala a iesit din mine in cantitati inimaginabile si imi e frica sa nu ma distruga. Acum am devenit o persoana manipulatoare, iau oameni slabi si ii transform in papusile mele pentru a scapa de chinul asta din interior. Profit de actrita din mine, profit de psihicul uman, Pentru ca, vedeti voi, sunt mult mult mai inteligenta decat ar trebui. Stiu sa gasesc punctul slab al unui om, stiu sa il citesc ca pe o carte si pot sa fac ce vreau din oricine. E ciudat. Ma simt ca un medic care are un om desfacut complet pe masa de operatie si care poate sa faca ce vrea cu acea persoana.
Ce se intampla? Uneori ma uimesc si pe mine insami. Devin malefica?

Exersezi pe oameni cea ce ar trebui sa exersezi pe hartie. Oricum la un anumit nivel fiecare ii manipulam pe cei din jur. Ai grija sa nu se intoarca impotriva ta sau sa nu devii prea teatrala. Nu te supra aprecia dar nici nu trebuie sa te simti complexata. Un pic de modestie nu strica. Teatrul pastreaza-l drept pasiune altfel se duc relatiile interumane normale, nu ei mai avea prieteni in care sa ai incredere si asa mai departe. Simti nevoia de a fi in centrul atentiei. O sa fi daca faci ceva bun, o piesa buna, ceva scris calitativ. Mult succes!

Si care este legatura cu Dragoste si sex?

Adolescenţii ăştia, mă amuză la culme
Nu-ţi recomand decât să faci nişte şedinţe de terapie cu tine însăţi. Să stai şi să vorbeşti singură dacă asta vrei, dar să realizezi chestii despre tine, să îţi dai seama cum funcţionezi, de ce faci aia, de ce gândeşti aia etc. Îţi spun să vorbeşti singură pentru că nimeni în lume n-are răbdarea să te asculte fără să îl plăteşti sau fără să te întrerupă şi să înceapă cu ale lui, şi te pierzi în gânduri dacă nu spui cu voce tare.

Nu eşti paradoxală. Nu eşti într-o situaţie unică. Nu eşti ciudată, nu eşti manipulatoare, nu eşti atât de bună pe cât crezi. Şi crede-mă, aşa este.
Până la urmă toţi ne pricepem la ceva, şi dacă tu eşti o actriţă... în opinia mea, să fii actor în propria ta viaţă nu se numeşte altceva decât... un soi de ipocrizie.
Nu vrea să te desfiinţez sau să îţi spun că nu e bine cum te comporţi, e absolut treaba ta cum te comporţi, dar când cei din jurul tău vor afla ce se ascunde de fapt în mintea ta, o să rămâi singură şi atunci nu "întunericul" te va distruge, ci tu pe tine însăţi.

Ai început să spui că vrei să fii aşa, sensibilă. Dar acum ce eşti? Cine eşti tu cu adevărat? Şi nu, nu-mi spune că ştii, pentru că nu ştii. Din ce cred eu, tu probabil încă n-ai terminat liceul, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că nici personalitatea ta nu este încă complet dezvoltată (şi nici n-o să fie până pe la 23-24 de ani).
Acu', după ce ţi-ai pus întrebările astea, nu te mai minţi singură. De ce stai de fapt oamenii lângă tine? Pentru că vrei să-i impresionezi. De ce vrei să-i impresionezi? Ca să ai oameni lângă tine şi să te simţi bine. De ce vrei să te simţi bine? Pentru că nu te simţi în pielea ta şi cumva, nu accepţi că eşti o fire mai ciudată care, de altfel, nu s-ar integra prea bine nicăieri. Vrei să fii, aşa, "sensibilă". Sensibilul nu se integrează, nu se potriveşte, nu este compatibil cu ceea ce găseşti în majoritatea oamenilor de azi, pentru că sensibilul e ceva profund, şi noi trăim într-o lume efemeră şi superficială.
Ceea ce faci tu, încerc să fac şi eu, şi mulţi dintre noi. Şi avem impresia că suntem "noi înşine 100%", dar nu e deloc aşa. De exemplu, eu dacă aş fi eu însămi mereu, probabil n-ar înţelege nimeni nimic din ce vorbesc sau din ce exprim sau de ce mă iau la bătaie cu lumea. Evident, asta nu e posibil, nu poţi să te laşi dus de val şi să fii tu 100% mereu pentru că e împotriva normelor sociale, pe care trebuie să le respecţi, nu doar pentru a te integra între oameni, ci ca să nu ajungi la psihiatrie sau la închisoare
Este normal să ai reacţii ciudate când te enervezi, poate chiar impulsive, depinde de temperamentul tău. Şi nu, nu este "tipic vouă" balanţelor, tipic vouă este să vă fie greu să acceptaţi adevărul pentru că sunteţi orgolioşi
Acel întuneric pe care vrei tu să-l ţii sub control, mie mi se pare că nu e de fapt un întuneric, e doar o ciorbă de sentimente şi confuzii pe care nu ştii cum să o gestionezi. Poţi să o scoţi la suprafaţă din când în când, sau ce, crezi că o să intri în depresie pentru că ai fi tristă 2 zile pe săptămână? Nu, n-o să păţeşti nimic. Şi ce dacă n-o să mai fii în centrul atenţiei? Măcar atunci vei vedea cine îţi este aproape de fapt, şi cine este aproape de tine pentru că încearcă la rândul lui să iasă în evidenţă. Înţeleg că eşti artistă, că scrii şi joci teatru, atunci perfect, scoate negrul la suprafaţă când joci, şi dă jos masca când cobori de pe scenă. Viaţa nu e scena potrivită în care să încerci roluri noi sau să fii drama queen, e locul în care trebuie să îţi joci rolul tău, al tău şi doar al tău, nu al tău şi încă unul pe care îl creezi tu doar pentru că nu înţelegi ce-i cu tine şi ce-i în tine.
Lasă "întunericul" să iasă la suprafaţă. Eşti bipolară? Nu cred. N-are ce să-ţi facă. Lasă-l să stea la aer până i se duce culoarea care te sperie, până înveţi să accepţi că e ceva ce face parte din tine până la urmă, că toţi avem "o parte întunecată şi negativă" cu care nu ştim ce să facem pentru că lumea şi aşa e plină de oameni întorşi pe dos şi nu mai e nevoie de unul în plus.
Uite, eu de exemplu, când am chef să studiez tot ce-i jegos în mintea mea, ascult dark ambient, câteva ore, câteva zile, până mă satur, până ce întunericul nu mai e aşa de întunecat şi pot să-l "pun la loc" Până la urmă trebuie să ai o supapă de evacuare a presiunii care se formează în tine, e ceva firesc, îţi găseşti tu portiţa de scăpare, dar nu ascunde ce simţi (nu spun că trebuie să spui tuturor ce ai pe suflet) dar nu te ascunde în spatele unei măşti. N-o să fii mereu înconjurată de oameni, şi când vei fi singură, cine o să fie acolo să îţi vadă masca? Vei fi doar tu, dar nu vei putea vedea decât o parte a măştii, cea dinăuntru, şi ce se ascunde sub ea. Aşa că obişnuieşte-te cu cine eşti şi cu cine vei fi

*oops, scuze că-i aşa lung *

Malefica? Esti atat de naiva si nu te ridici nici la degetul mic al unora" ca sa nu fiu nesimtit.Vad in tine o gramada de mizerie si falsitate.Esti o fata care are probleme si de multe ori genu acesta de femei ajung drogate. Vrei sa mori la 30 de ani? Foarte bine.Probabil esti o adolescenta cu probleme de comportament dar daca ai peste 18 ani si ai scris ce e mai sus, ai o problema ce e gasita la multe fete din ziua de azi.Imi e mila de tine si te rog frumos sa iti dai seama de greseala pe care ai facut-o.Greseala este ca ai dat prea multe detalii despre tine, detalii care pot fi citite de oricine.Ai grija ce zici, fi mai diplomata si gaseste-ti linistea.PA