Vincent van Gogh este cred cel mai spectaculos exemplu.Toata lumea ii cunoaste tablourile si toata lumea ii stie trista poveste, n-a reusit sa-si vanda toata viata tablourile, devenind apreciat tarziu, dupa moarte.
Un altul este Rodriguez si te rog sa vezi documentarul „Searching for Sugar Man". Este raspunsul posibil pentru intrebarea ta. In plus, ai sa dai peste muzica interesanta.
Este un muzician din America, foarte sarac, incurajat de producatori sa inregistreze 2 albume care nu au avut picatura de succes in America dar care s-au vandut ani de zile in draci in Africa, unde Rodriguez a fost declarat mit, zeu, demon al muzicii fara ca el sa aiba habar, in tot timpul asta. Dupa 30 de ani in care n-a cantat decat prietenilor pe veranda in noptile cu luna plina, descopera Africa unde face un turneu fabulos. https://www.youtube.com/watch?v=tDw7OqVBT-w
Aici ai Soundtrack-ul https://www.youtube.com/watch?v=NI3H7KQE9Gk
...si Radu Duda. Principele.
Din `60 pana in `99 a fost un necunoscut, dupa aia brusc i s-a pupat mana devenita nobila, de sarbatori vin oameni si-i canta sub geamul palatului, face poze intr-un balcon, ciocneste paharul cu presedinti, cateva femei plang, tine conferinte in România, Suedia, Finlanda, Austria, Japonia, India, Lituania, Ungaria, Elveția, Belgia, Franța, Irlanda, Canada, Polonia, SUA, Italia, Iordania, Thailanda, Slovenia, Croația, Azerbaijan, China, Egipt, Marea Britanie, chestie care nu i s-a intamplat nici lui Ilarion Ciobanu, nici lui Susan Boyle, nici lui Rodriguez al meu, da, deci e celebru, frate!
( unii ii spun si sarut mana)
A existat, exista si va exista acest fenomen. Ilarion Ciobanu a debutat la 30 de ani.