Nimic nu e stabil in viata asta sau altfel spus, totul e relativ.Chiar si moartea.
Moartea nu trebuie sa fie perceputa ca fiind ceva tragic, e un proces natural. Orice se naste, trebuie sa moara.
Intr-adevar unii mor mai tineri altii se roaga la Dumnezeu sa ii ia sa nu mai sufere, dar nu de ei de depinde. Daca e sa mori poti muri in cel mai stupid mod posibil
Nu conteaza circumstantele, ce conteaza cu adevarat e ce lasi in urma.Cu ce ai contribuit tu la schimbarea vietii altora? Ai fost un om bun sau rau?
Cred ca la un moment dat toti ne punem asemea intrebari al caror raspuns ramane suspendat in aer pentru ca putini se cunosc atat de bine pe sine incat sa afirme cu tarie ca sunt buni sau rai.
Dar eu cred ca exista viata dupa moarte si ca exista un loc unde putem fi cu adevarat egali si fericiti
Si mai ales ne vom intalni cu toti ce dragi. E un gand fericit
Tema vietii de dupa viata a preocupat de secole mintea omeneasca indiferent in ce spatiu a evoluat o civilizatie.De la vechii egipteni care -si mumificau mortii punand in morminte lucruri folositoare intr-o alta viata, pana la grija crestinilor pentru sufletul celui plecat si pentru care, la anumite intervale fac pomeni si rugaciuni ce ar usura conditia sufletului celui decedat, totul dovedeste credinta nestramutata in sufletul nemuritor. Fara a mai vorbi despre credinta budistilor in reincarnare, fapt ce ar prilejui fiecarui suflet sa se reintoarca pe pamant pana la atingerea iluminarii prin ajungerea in Nirvana.Asadar, sentimentul sufletului nemuritor este adanc inradacinat in fiinta omeneasca. Poate de aceea exista psihologi, sau alti oameni de stiinta, care au acordat o atentie deosebita cazurilor de moarte clinica temporara si au alcatuit articole sau chiar studii detaliate despre asemenae experiente. Una dintre cele mai cuprinzatoare carti e cea a psihologului american Michael Newton, intitulata"Destinul sufletelor". Autorul pare a crede in viata de dupa viata si expune la modul credibil experiente traite de oameni din toata lumea.In fine, lectura e interesanta insa usor ipotetica atata vreme cat multe dintre amintirile celor ce au trecut prin asemenea experienta, sunt aduse la lumina prin hipnoza...In ce ma priveste, mi-ar place grozav sa ma intorc candva, peste o saptamana sau peste un secol sau chiar mileniu pe Pamant, insa, din pacate scepticismul imi roade orice speranta si ma face sa cred, mai degraba ca viata e unica, inseamna AICI si ACUM, ca traim raiul sau iadul tot in aceasta viata care, la sfarsit se va stinge precum o lumanare.Cand va veni momentul, cineva va sufla in ea si noi ne vom reintoarce in abisul inconstient din care am venit.
Totul tine de propria convingere care este de fapt manipulata. Daca de exemplu, ai o experienta de genul relatarilor persoanelor aflate in moarte clinica, sunt sigur ca vei crede cu mai multa ardoare. Si daca stam si ne gandim si aceea e oarecum manipulare. Eu ma bazez pe ce traiesc acum, pe viata pamanteasca si daca va fi ceva dupa vom vedea atunci. Eu traiesc viata si incerc sa ma bucur de orice lucru cat de mic.
Conteaza propria ta convingere. Daca iti convine sa crezi in nemurirea sufletului, imbratiseaza aceasta credinta. Daca, din contra, pe baza lecturilor si a observatiilor personale nu crezi asta, resemneaza-te si straduieste-te sa -ti faci aceasta existenta cat mai bogata si mai frumoasa.
Crezi ca iti poate spune cineva ceva concret? Acum unii credem, altii nu. Mereu va fi o antiteza intre noi si ei.
anonim_4396 întreabă: