FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici.
De ce să redefinesc cuvântul când exact ăsta e sensul lui? Mă gândesc la ce voiai să faci referire însă te-ai exprimat prost. Ceea ce ne diferențiază la acest capitol sunt mijloacele prin care putem ajunge la ea și modul distinct prin care aceste mijloace o influențează.
Fericirea e situationala. Noi ne creem fericirea. Nu exista fericire adevarata.
anonim_4396 întreabă:
Cipi1212 întreabă: